Vedere din SUA: Alegerile europene provoacă fisuri deschise în sprijinul pentru Ucraina
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
17.06.2024
Timp de patru zile, europenii s-au prezentat la urne pentru a alege un nou Parlament European. Mulți dintre cei aleși sunt critici față de abordarea Uniunii Europene față de războiul dintre Ucraina și Rusia, notează ‘The Courthouse News’ din California.
Dar, în afara sălilor puterii din Europa, semnele unui disconfort tot mai mare față de – și chiar o rebeliune împotriva – sprijinului neclintit al UE pentru Ucraina și determinarea de a învinge Rusia au fost exprimate în recentele alegeri pentru Parlamentul European, în timp ce alegătorii din Austria, Germania, Franța și din alte țări au susținut partide sceptice față de înăsprirea conflictului cu Moscova.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, proaspăt aleasă în urma alegerilor europene victorioase pentru conservatorii săi, a anunțat o extindere a discuțiilor privind posibila intrare a Ucrainei în UE. Ea a declarat că Ucraina va primi 1,5 miliarde de euro (1,6 miliarde de dolari) din activele rusești înghețate deținute în bănci europene pentru a o ajuta să se reconstruiască.
Însă mulți europeni nu sunt atât de încântați de costurile ridicate pe care le plătește și UE prin hotărârea sa de a vedea Rusia eșuând.
În Austria, Partidul Libertății, de extremă dreapta, a obținut cele mai multe voturi la alegerile europene pe o platformă „Opriți nebunia UE”, care cerea să se pună capăt „luptei împotriva războiului”. În contextul alegerilor parlamentare naționale de la sfârșitul acestui an, o victorie a Partidului Libertății ar putea face ca Austria să se alăture Ungariei și Slovaciei și să ceară negocieri cu președintele rus Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului.
În Franța, Marine Le Pen, liderul de extremă dreapta cu simpatii pro-Rusia, l-a învins pe președintele francez Emmanuel Macron. După această înfrângere, Macron a șocat Europa anunțând alegeri parlamentare anticipate, un pariu care ar putea consolida și mai mult partidul lui Le Pen și ar putea eroda sprijinul pentru Ucraina.
În Germania, cei care se opun înarmării Ucrainei – formațiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania și un nou partid de stânga radicală condus de Sahra Wagenknecht – au fost singurele forțe politice care și-au văzut rândurile crescând. Sprijinul pentru AfD a sărit cu 4,9% pentru a urca la 15,9%, iar partidul anti-război al lui Wagenknecht a obținut 6,2% din voturi la primele sale alegeri.
Succesul său instantaneu evidențiază cererea electorală continuă pentru un curs prudent în ceea ce privește Ucraina, a declarat firma Teneo într-o notă informativă despre succesul lui Wagenknecht.
Toate acestea îi sperie pe cei din Europa care văd ascensiunea extremei drepte atât ca pe un pericol pentru UE, cât și pentru Ucraina.
Alegerile europarlamentare tocmai au demonstrat cum războiul – sau mai bine zis nevoia percepută de a-i pune capăt, însoțită de dezinformarea sponsorizată direct sau indirect de Kremlin, a afectat multe campanii electorale și rezultatele din întreaga Europă, a declarat Gwendolyn Sasse, directorul Centrului pentru Studii Est-Europene și Internaționale din Berlin.
Trezește-te! După aceste alegeri, Europa este din nou în pericol, a titrat ziarul The Guardian peste un articol de opinie al lui Timothy Garton Ash, un istoric și comentator proeminent, care este un susținător fervent al Ucrainei.
Pentru unii comentatori, însă, rezultatele alegerilor au reflectat cu exactitate îngrijorările resimțite de europeni cu privire la consecințele economice ale războiului și la posibilitatea extinderii conflictului.
Cred că Le Pen va vedea un beneficiu în a face din aceste [alegeri] un fel de referendum asupra lui Macron și a aparentului său marș spre război cu Rusia, a declarat Gabriel Elefteriu, expert în securitate internațională în cadrul think tank-ului Council on Geostrategy din Londra, vorbind în cadrul unui panel pentru Brussels Signal, un post de știri de dreapta.
Elefteriu a numit ascensiunea unei extreme drepte puternice „o adevărată revoltă politică în Europa și este aici pentru a rămâne”.
Întrebarea este cum va face față establishmentul acestei situații, a spus el.
Ei au două opțiuni: Una este să încerce să lanseze un fel de război în apărarea democrației și să folosească puterea de stat cât de mult pot pentru a încerca să limiteze creșterea ulterioară a dreptei dure în Europa.
Înaintea alegerilor, sondajele au arătat că alegătorii au plasat securitatea și inflația în creștere în topul celor mai mari preocupări – și ambele sunt legate de războiul din Ucraina.
Între timp, Europa a urmărit cu tot mai multă îngrijorare cum sentimentul său de securitate s-a prăbușit în ultimele 27 de luni de război. Acum, liderii europeni vorbesc cu urgență despre necesitatea de a se pregăti pentru un conflict armat cu Rusia, de a crește cheltuielile militare, de a reintroduce recrutarea.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, după ce a suferit o înfrângere umilitoare în alegerile europarlamentare din 9 iunie, a dizolvat Parlamentul Național și a convocat alegeri anticipate pentru 30 iunie și 7 iulie. Acest pas va avea implicații potențial uriașe pentru politicile interne și externe ale Franței, în special în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei, scrie ‘The Responsible Statecraft’.
La alegerile europene, 50% dintre alegătorii francezi au participat și au dat o mustrare șocantă establishmentului: 37% din voturi au mers către partidele populiste de extremă dreapta,Adunarea Națională și Reconquista, conduse de Marine Le Pen și, respectiv, Eric Zemmour. Alte 10% au aterizat la partidul populist de extremă stânga La France Insoumise.
În schimb, lista liberală centristă a lui Macron a obținut doar 14,6% din voturi, mai puțin de jumătate din voturile obținute de Raliul Național.
Istoria modernă a Franței oferă precedente pentru ceea ce se numește „coabitare” – atunci când președintele și prim-ministrul aparțin unor partide diferite. În virtutea Constituției franceze, președintele are puteri ample pentru a-l sabota pe prim-ministru, iar Macron ar fi cu siguranță foarte stimulat să facă acest lucru în cazul în care Jordan Bardella, candidatul de 28 de ani al Partidului Adunarea Națională, ar deveni cel ales.
Întrucât Franța este principala putere militară a UE, cooperarea Parisului este indispensabilă pentru ca acest efort să fie prosper. Pentru a face acest lucru, însă, va fi nevoie nu numai de sprijin diplomatic, ci și, în mod esențial, de forță financiară. Macron este unul dintre principalii susținători ai schemei de împrumut comun al UE pentru a stimula cheltuielile de apărare ca răspuns la războiul din Ucraina. Aceste cheltuieli ale Franței ar trebui să fie supuse aprobării Parlamentului.
Chiar dacă Ucraina se bucură deocamdată de un sprijin stabil, cât timp poate dura și dacă se va extinde până la o etapă postbelică rămâne incert, în special având în vedere reticența din trecut a lui Le Pen de a susține Kievul. Mai mult, având în vedere statutul Franței de putere nucleară și autosuficiența Franței în ceea ce privește propria apărare, retorica lui Macron privind mizele existențiale implicate în Ucraina ar putea suna a gol pentru o mare parte a electoratului francez și, cu siguranță, pentru partea cea mai naționalistă a acestuia.
Rămâne de văzut dacă pariul lui Macron cu alegerile anticipate va da roade, dar cu siguranță riscă să subțieze cauza Ucrainei – în special dacă dreapta populistă va reuși să mențină impulsul pe care l-a obținut prin zdrobirea partidului lui Macron în alegerile europene de săptămâna trecută.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
