Daniel George
25.09.2024
Vara aceasta, președintele Franței, Emmanuel Macron, a sfidat „legile gravitației” în politica franceză. Dar parcă niciodată nu s-a arătat atât de singur ca acum. Practic, el a evitat „moartea politică”… aruncându-și aliații din autobuz, scrie Politico.
În ultimele trei luni, Macron a pierdut un scrutin electoral, a dizolvat în grabă parlamentul și a trimis trupe nepregătite la alte alegeri, a pierdut acele alegeri și apoi a declanșat săptămâni de haos și confuzie așteptând numirea unui prim-ministru.
Aliații lui Macron au renunțat la zeci de locuri în favoarea stângii și extremei drepte, după ce președintele a pariat masiv pe viitorul țării și a pierdut. Într-un fel, el însuși a ieșit din epavă învinețit, dar părând că a căzut în picioare odată cu numirea fostului negociator-șef pentru Brexit, Michel Barnier, ca prim-ministru.
„Trebuie să recunoașteți că, după un eșec serios la alegerile europene și un altul la alegerile parlamentare, Macron și-a consolidat elementele esențiale: autonomia politică pe care o deține la Elysée și continuarea agendei sale politice”, a declarat Gaspard Gantzer, fost consilier prezidențial, în mandatul lui François Hollande.
Prețul pe care Macron l-a plătit pentru amânarea actuală este unul ridicat. Pagubele aduse taberei sale sunt permanente. Aliații cheie s-au întors în mod deschis împotriva președintelui, acuzându-l că „și-a ucis” coaliția. Imaginile miniștrilor lui Macron, șocați după decizia sa de a convoca alegeri anticipate, vor persista.
Slăbiciunea actualului președinte a fost observată atât de rivali, cât și de aliați. Macron a fost primul care a clipit într-o confruntare cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Șeful statului francez și-a sacrificat opțiunea pentru comisarul Thierry Breton, în speranța de a obține un portofoliu mai bun. Dar Parisul a ajuns să aibă în Europa mai puțină influență decât a avut înainte.
Există o problemă și mai acută în ceea ce privește moștenirea istorică a lui Macron și ceea ce reprezintă el. Numindu-l pe Barnier, un mare conservator, prudent din punct de vedere fiscal, care a fost de două ori comisar european și de patru ori ministru al guvernului, Macron s-a asigurat că reformele sale pro-business, în special decizia sa controversată de a crește vârsta de pensionare, vor supraviețui.
Macron speră probabil că va fi amintit ca președintele care a salvat Franța de la ruina fiscală, făcând o alegere grea, dar necesară, cu privire la reforma pensiilor. Dar strategia sa dogmatică și fără compromisuri, a unei politici de semnătură în fața unei rezistențe acerbe, îl poate înșela. Emmanuel Macron riscă să lase în amintirea publicului o imagine mai puțin măgulitoare: el ar putea fi liderul care a a dus-o pe Marine Le Pen cu un pas mai aproape de președinție.
„Am ucis stânga și dreapta și am lăsat extremele să apară. Dar avem nevoie de un Partid Socialist puternic… și de un partid conservator puternic cu care să găsim o cale”, a spus Patrick Vignal, fost deputat ales pe listele formațiunii Renaissance, care și-a pierdut locul la alegerile anticipate ale lui Macron. Vignal a făcut și o declarație amară, recunoscând forța partidului condus de Le Pen: „Nu am găsit niciodată formula câștigătoare împotriva formațiunii Rassemblent National”.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com