0 5 minute 7 luni

Daniel George

16.10.2024

„Izolaționismul” este din nou la modă în discursul politic american. Nu ca o politică de stat, ci ca termen de abuz. Prin unele măsuri luate de-a lungul anilor, Statele Unite au fost în război timp de 93% din istoria lor, scrie Philip Balboni în Responsible Statecraft.

Philip Balboni este doctorand în antropologie la Universitatea din California, Berkeley. El a semnat articole în publicații precum The Journal of Democracy, Foreign Policy și The London Review of Books.

De la Kamala Harris la Condoleezza Rice, acuzațiile de izolaționism sunt din nou folosite ca arme pentru a discredita apelurile pentru o politică externă mai restrânsă. Cu toate acestea, nu așa-zișii izolaționiști sunt cei care amenință Statele Unite cu izolarea pe scena mondială. În mod paradoxal, cei care au lăsat America mai izolată ca niciodată sunt anti-izolaționiștii autoproclamați, mai degrabă decât cei care cer o reconsiderare a rolului Americii în lume.

Nu este izolarea unei țări care se întoarce spre interior, către propriile probleme. Este izolarea care vine atunci când majoritatea globală te percepe ca o țară militaristă care evită diplomația, fiind afectată de propriile probleme cu democrația și cu drepturile omului.

Narațiunile vehiculate de SUA și Israel cu privire la necesitatea de a continua ceea ce mulți consideră un genocid se prăbușesc în întreaga lume fost colonizată. Dar și în America, unde politica președintelui Biden în Orientul Mijlociu a îndepărtat o generație de alegători. Cu acțiunile pe care chiar și foști directori ai CIA le numesc „acte teroriste”, îndreptate acum asupra Libanului și, poate mâine, asupra Iranului, cu furtunile de bombe de fabricație americană care lovesc infrastructura civilă din sudul Beirutului, percepțiile globale despre SUA sunt tot mai negative. Aceste acțiuni generează groază și furie, ducând la o tot mai mare izolare a Americii.

Washingtonul și o mare parte din mass-media continuă să insiste că America menține alianțe de neclintit cu cele mai bogate și mai puternice țări din lume. În realitate, acestea sunt o mână de state, aproape toate foste puteri coloniale, care alcătuiesc o parte din populația globală și ale căror demografii, efective militare și economii se află în scădere de ani de zile. Adăugați la aceasta valul de sentiment „antiglobalist” din Europa și America de Nord, și mult lăudata unitate a NATO s-ar putea prăbuși mai degrabă sub buletine de vot decât sub bombe.

Dacă ar fi invocat „Articolul 5” împotriva Rusiei sau Chinei, puteți paria că mulți membri NATO nu ar asculta apelul. Turcia și Ungaria cu siguranță, dar și multe alte țări dacă extrema stângă și extrema dreaptă continuă să câștige teren electoral în Europa. Un astfel de abandon ar deschide ușa pentru noi dezertori de la o alianță a cărei cea mai recentă realizare, în mintea unui număr tot mai mare de europeni, a fost declinul economic provocat de închiderea accesului la energia ieftină rusă.

America este încă puternică. Dar nu suficient de puternic pentru a merge singură. Pe măsură ce ne apropiem de cel de-al Treilea Război Mondial, adevărata întrebare pentru politica externă a SUA nu este între „izolaționism” sau „internaționalism”. Ci între continuarea pe o cale care a lăsat țara din ce în ce mai izolată pe scena mondială sau preluarea sarcinii dificile de a reforma politica dusă la scară globală Dacă o astfel de reformă este exclusă, dacă vocile anti-război – sau pur și simplu pro-prudență – continuă să fie ridiculizate, defăimate și reduse la tăcere, atunci izolaționismul va genera distrugerea Americii la modul la care se așteaptă anti-izolaționiștii.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole