Evanghelia Duminicii: Cine se va mântui?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
24.11.2024
”În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.”
Dregătorul care vine la Iisus pune întrebarea esențială, care ar trebui să motiveze credința fiecăruia dintre noi: Ce trebuie să facem ca să moștenim viața de veci?
De obicei nu ne punem această întrebare pentru că de fapt nu ne gândim la viața de veci. Inclusiv credința noastră o gândim legați cumva de diverse ambiții foarte lumești. Ne rugăm pentru sănătate, pentru succes, pentru diverse reușite de aici, dar nu avem o miză reală în orizontul Împărăției lui Dumnezeu.
De aceea fragmentul din Evanghelie citit astăzi s-ar putea să ne dea ceva dureri de cap. În definitiv, Iisus pare cel radical în ceea ce îi spune dregătorului:
”Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie”.
Nu e așa că e prea mult? Chiar și pentru o miză precum viața de veci, pare mult. Suntem atât de legați de această viață și de bunurile ei, încât greu ne putem stabili mize prea înalte pentru un dincolo în care abia mai credem.
Dar ce a îndemnat Iisus pe dregător? Să își asume o viață de iubire față de ceilalți și să își stabilească niște standarde ceva mai înalte pentru viața sa spirituală.
El ținea poruncile: era credincios, nu era criminal, nu furase, nu mărturisise strâmb, își cinstea părinții. Însă toate lucrurile acestea sunt doar un pas spre Împărăția lui Dumnezeu.
Însă se poate mai mult: poți forța propriile tale așteptări, propriile tale ambiții pământești, reorientându-le spre Dumnezeu.
Și asta îi propune Iisus: să trăiască viața în dragoste și în milostenie față de cei aflați în nevoi. Putem să citim cuvintele lui Iisus într-o cheie radicală: a sacrificiului întregii averi. Dar putem să îl citim și într-o cheie mai …soft, cum i s-ar spune în limbajul vremii noastre: să știm că averile nu sunt doar pentru noi și că avem o responsabilitate serioasă față de lumea în care trăim, față de sărmani și dezavantajați.
La sfârșitul Evangheliei de astăzi mai este însă o întrebare: ”cine poate să se mântuiască?”. Pare imposibil, nu? Puțină lume este dispusă să sacrifice totul pentru mai binele celorlalți. Restul ne mulțumim ca dregătorul, cu a respecta poruncile și a fi niște oameni cumsecade.
Răspunsul lui Iisus însă ne umple de speranță:
”Ceea ce nu este cu putință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!”
Cei de acum, care știm că Dumnezeu s-a făcut om de Crăciun și a murit pentru noi în Vinerea Mare, înțelegem mai bine aceste cuvinte. Sacrificiul de care nu a fost în stare dregătorul, de care majoritatea dintre noi nu suntem în stare, a fost făcut de însuși Dumnezeu pentru noi toți.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
