0 6 minute 3 luni

Daniel George

17.01.2025

Că au mers pe neoliberalism sau neoconservatorism, ultimii 4 președinți SUA au contribuit la risipirea speranțelor de pace în lume. Începe o nouă eră, scrie Daniel McCarthy pe site-ul Responsible Statecraft.

Daniel McCarthy este vicepreședinte la Intercollegiate Studies Institute și editor al revistei ISI Modern Age. A semnat articole în publicații precum Spectator, New York Times, USA Today, Compact, National Interest, First Things, Reason, și altele.

Joe Biden va rămâne în istorie drept omul sub conducerea căruia care s-a destrămat ordinea internațională liberală.

America a mai suferit crize de inflație și, deși eșecurile interne ale lui Biden vor fi amintite, ele nu vor ieși în evidență ca singulare. În politica externă însă, Biden a scris sfârșitul unui capitol – nu numai în povestea Americii, ci și în cea a lumii.

Biden a personificat deznădejdea și stagnarea politicii externe a Occidentului de după Războiul Rece. El este departe de a reprezenta „speranța și schimbarea”, sloganul sub care au fost aleși în 2008 Barack Obama (președinte) și Joe Biden (vicepreședinte).

În 2008, alegătorii au cerut ceva nou și au avut încredere în promisiunile lui Obama. Proiectele de schimbare a regimului din „războiul global împotriva terorii” sub conducerea lui George W. Bush fuseseră vândute publicului ca un „cakewalk” pe care mărșăluiau soldații americani, primiți cu flori de populațiile popoarelor „eliberate”. După 7 ani de război în Afganistan și 5 de război în Irak, era clar că Bush și cei care l-au urmat nu aveau nicio cale de ieșire din aceste conflicte, care se luptau nu pentru a fi câștigate – deoarece victoria cu greu putea fi definită – ci pur și simplu pentru a amâna înfrângerea.

George H.W. Bush nu a a reușit să pună capăt războiului din Golf din 1991, care a continuat sub Bill Clinton cu aplicarea zonelor interzise aeriene și a sancțiunilor, deoarece Washingtonul a întreținut o serie de vise și scheme neoconservatoare pentru schimbarea regimului în Irak. Dar toate astea s-au dovedit ineficiente.

Mai târziu, Obama a retras trupele din Irak, dar în multe alte privințe a menținut direcția politicii externe a SUA care fusese stabilită la începutul anilor 1990. El a ținut sistemul pe loc, chiar dacă a deschis relații cu Iranul și Cuba.

Cât de puțin și-a schimbat Obama partidul – să nu mai vorbim de administrația de la Washington – o demonstrează faptul că succesoarea sa la candidatura pentru președinție din partea Partidului Democrat a fost chiar susținătoarea războiului din Irak pe care Obama o învinsese în 2008, în cadrul partidului. Hillary Clinton, nu „speranța” sau „schimbarea”, a fost moștenirea lui Barack Obama.

Hillary Clinton a pierdut în 2016 în fața unui outsider republican, Donald Trump. De acum, Partidul Democrat și elitele de politică externă din Washington mai aveau un singur catalizator al speranțelor. Joe Biden a fost un simbol al trecutului politic, dar exact asta și-a dorit Washingtonul: o întoarcere la ceea ce era considerat normal încă din anii 1990. Biden și Obama au jucat împreună un rol de Gorbaciov al Americii – lideri despre care cei din interior sperau că vor permite atâtea schimbări câte sunt necesare pentru a menține status quo-ul.

Când Donald Trump a încercat să treacă de la o politică externă ideologică liberală către una mai realistă și mai pregătită pentru negocieri, mass-media și oficialii de la Washington au făcut eforturi extraordinare pentru a-l opri. În primul său mandat, politica externă a lui Trump a fost sabotată chiar din interiorul administrației sale, de către oficiali nealeși sau chiar numiți de președinte. Aceștia au încercat să prevină orice abatere de la „calea prescrisă”.

Dar alegerile din noiembrie 2024 au oferit americanilor o opțiunea simplă. Ei ales Trump și politica sa externă împotriva unei instituții unificate, Kamala Harris având sprijinul nu numai al liberal-democraților, ci și al republicanilor neoconservatori precum Liz Cheney. Americanii l-au ales pe Trump în număr mai mare decât oricând, oferindu-i o victorie în fiecare stat swing.

Atât la urne, cât și în palmaresul dezastruos al administrației Biden, vechea ordine a fost supusă testelor finale și a eșuat. Biden este epitaful epocii neoconservatorismului și neoliberalismului care a definit politica americană timp de decenii. Și care a pierdut pacea după Războiul Rece.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole