Editorialul lui Duca: Ce trăim? O revoluție
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
20.01.2025
Lumea se schimbă. Și nu este doar o vorbă în vânt, o metaforă contextuală. Pur și simplu suntem contemporani cu o veritabilă revoluție care schimbă la față, radical, toate statele din Occident, România inclusă.
Ca în orice revoluție se prăbușește un sistem, un anumit înțeles asupra statului, societății și felului în care statul înțelegerea să se raporteze la cetățean. Statul providențial, care își asumă responsabilități paterne în relația cu cetățenii a dat faliment.
Iar falimentul statului este cel care stă la baza acestei schimbări radicale la care suntem în același timp parte cât și martori.
Pur și simplu există un numitor comun în Vest: statele care devin din ”providență”, problemă.
Prima criză a statului contemporan este aceea că este virusat ideologic. Elitele sale politice gândesc lumea în cheie ideologică și, implicit, totalitară. Cauza ideologiei woke a pătruns până la cele mai complexe niveluri ale mecanismelor statale, ceea ce a dus la alunecarea spre totalitarism.
Limba de lemn totalitară, autocenzura, numite ”political corectness”, prioritizarea agendei ideologice în fața intereselor pragmatice și chiar intereselor comune ale cetățenilor, ideologizarea ritmului vieții cotidiene sau profesionale (prin impunerea unor condiționări ”woke” atât în politicile de angajări cât și în morala cotidiană), au transformat Vestul într-un soi de ”nou URSS”.
A doua criză, născută cumva din prima, a fost eșecul economic. Statele au eșuat în a mai păstra echilibrul bugetar și datoriile publice au explodat practic peste tot, reducând tot mai mult suveranitatea reală a statelor.
Orbirea ideologică a liderilor nu a făcut decât să încurajeze tot mai mult îndatorarea, iar prin politicile woke, să descurajeze piața liberă și performanța economică.
A treia criză a fost criza covid. Reacția statelor în fața provocărilor pandemiei a fost în același timp totalitară și suspectă de corupție. Politicile de prevenție au oscilat între delirul totalitar și absurd. Politicile de vaccinare au fost marcate de corupție.
În acest context, încrederea societăților în state s-a prăbușit. Iar schimbarea a devenit inevitabilă. Însă mai era nevoie de o a patra criză.
A patra criză a fost războiul. Implicarea Vestului în războiul din Ucraina, care a devenit un soi de al treilea război mondial ”în miniatură”, a fost criza finală pentru statul vestic care acum este spulberat de valul revoluționar.
Deși războaiele se poartă, dacă vrei să le câștigi, cu pragmatism și simț al proporțiilor, raportarea Vestului la războiul din Ucraina a fost una isterică, ideologizată și deloc pragmatică.
Iar evoluțiile războiului nu au făcut decât să epuizeze economic Vestul, să distrugă stabilitatea ultimelor economii occidentale care se mai descurcau și să spulbere încrederea cetățenilor în stat.
Aici, în aceste patru crize, stă explicația pentru revenirea în forță a lui Donald Trump în SUA, dar și tot mai multele ”surprize” politice din Vest.
Ce va urma? Nu știm. Dar ce știm e că revoluția a început și nu mai poate fi oprită.
