Bardella- moștenitorul prea tânăr al lui Marine Le Pen?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
07.04.2025
Condamnarea care exclude candidatura lui Marine Le Pen la cursa prezidențială din 2027 pentru a-i succeda lui Emmanuel Macron, oferă o nouă perspectivă asupra rolului lui Jordan Bardella, atrage atenția The European Conservative.
În calitate de președinte al Rassemblement National (RN), Bardella ar putea fi gata să preia conducerea și în calitate de candidat al partidului, înlocuind figura de lungă durată a lui Le Pen. Dar are doar 29 de ani, deci… are ce trebuie?
Pe măsură ce se apropia anunțul verdictului, institutele de votare au pus numele lui Bardella la încercare pentru a vedea dacă s-a bucurat de cote substanțiale de popularitate. Rezultatele sunt clare în rândul membrilor RN: 44% cred că o candidatura prezidențială a lui Bardella în locul lui Marine nu ar schimba nimic pentru partid. În plus, pe plan intern, 60% dintre membri sunt chiar în favoarea lui Jordan Bardella față de Marine Le Pen.
La nivel național, același sondaj relevă că, în ciuda – sau din cauza – atacurilor la care este supusă, Marine Le Pen este personalitatea politică de prim rang care stârnește cele mai multe simpatii în rândul francezilor, cu un rating de aprobare de 37%, înaintea fostului premier Edouard Philippe (36%). Jordan Bardella vine chiar în spate, pe a treia poziție, cu un sprijin de 35%. Alte sondaje, de data aceasta efectuate după condamnare, prevăd că el va ieși pe primul loc în primul tur de scrutin dacă va ajunge candidatul RN.
Cum poate fi explicat acest nivel de încredere?
Jordan Bardella a intrat în politică cu mult timp în urmă. S-a alăturat partidului, pe atunci cunoscut drept Frontul Național, la vârsta de 16 ani, pe când era elev de liceu. A urcat apoi în rândurile partidului, remarcându-se mai întâi în calitate de consilier regional pentru Ile-de-France, apoi, în 2019, ca șef de listă pentru alegerile UE. Aici lista sa a ieșit pe primul loc la alegeri, înaintea celei susținute de președintele Emmanuel Macron.
Campania prezidențială din 2022 i-a oferit noi oportunități de a străluci: la televizor, i-a plăcut să dezbată energic cu diverși concurenți. Inteligent, a dat lovitura contând și capacitatea sa de a păstra calmul în toate împrejurările. În noiembrie 2022, la vârsta de 27 de ani, a făcut un pas decisiv înainte, fiind ales președinte al RN cu aproape 85% din voturi. Pentru prima dată, partidul național de dreapta nu a mai fost condus de cineva cu numele de familie „Le Pen”. Nimic nu pare să poată opri această ascensiune irezistibilă.
Deși Bardella înregistrează succese pentru partidul său și aparent face progrese perfecte în cadrul partidului de conducere al Franței, anumite eșecuri sau slăbiciuni de caracter provoacă, de asemenea, rezerve – atât în propria sa tabără, cât și în afara acesteia. El a fost atacat în mod repetat de Les Républicains în Parlamentul European, în special de europarlamentarul François-Xavier Bellamy, care îl acuză de amatorism și absenteism. Prezența lui pe coridoarele din Strasbourg sau Bruxelles este într-adevăr relativ rară. Același lucru este valabil și pentru Consiliul Regional Île-de-France, din care a demisionat în cele din urmă în februarie. Nici măcar Bardella nu poate fi în două locuri deodată.
Dincolo de relativa seriozitate cu care își onorează mandatele alese, tinerețea este și ea motiv de îngrijorare. Jordan Bardella s-a născut în 1995, anul în care Jacques Chirac a fost ales pentru prima dată președinte. Alegerile prezidențiale franceze favorizează în mod tradițional candidații cu experiență. În imaginația franceză, președintele Republicii, moștenitorul lui Poincaré și De Gaulle, trebuie să fie un înțelept. Macron, la vremea lui, a rupt tradiția cu tinerețea. Dar avea patruzeci de ani la momentul alegerii sale în 2017.
Bardella va împlini treizeci de ani în septembrie și e fără altă experiență decât aceea de a fi aparatchik al RN, cu toate avantajele și dezavantajele pe care aceasta le presupune. În ciuda talentului său incontestabil în fața presei, această tinerețe este însoțită inevitabil de o anumită formă de imaturitate, scoasă la iveală la momentul alegerilor surpriză din vara lui 2024. Pentru o clipă, s-a văzut – sau a crezut că se vede – ca prim-ministru, în lumina sondajelor care au arătat că partidul său a câștigat.
La un alt nivel, profunzimea exactă a convingerilor sale ridică întrebări. Ziarul L’Incorrect, care i-a susținut un interviu aprofundat pe un ton foarte personal, rămâne circumspect în privința cazului său. I se dă uneori porecla de „cyborg”. Este rece, nu arată nicio emoție, până la punctul în care cineva poate ajunge să se întrebe dacă chiar poate fi entuziasmat de ceva.
Autobiografia sa, Ce que je cherche (Ceea ce caut), publicată în noiembrie 2024 și cenzurată instantaneu de mass-media și obstrucționată de la o reclamă adecvată, ne permite să învățăm puțin mai mult, dar cu caracterul foarte politicos și artificial al acestui gen de exercițiu. Descoperim un tânăr care este cu adevărat pasionat de politică – înțeleasă mai degrabă ca o bătălie, decât ca o viziune asupra lumii care trebuie apărată.
Pe măsură ce paginile se întorc, devine clar că crezul conservator pe care îl proclamă este lipsit de profunzime. Deși nu este religios, el își exprimă atașamentul față de rădăcinile creștine ale Franței, dar se simte un atașament abstract. Familia – familia lui – este importantă pentru el, dar face parte dintr-o generație de tineri politicieni care nu sunt căsătoriți și nu au copii.
Spre deosebire de fondatorul partidului, Jean-Marie Le Pen, el este un om care este atașat de Franța, dar care nu se hrănește de o cultură interiorizată care ar da un sens mai mare angajamentului său. Unii spun chiar că noii săi ochelari sunt doar o parte din deghizarea lui pentru a părea severi și serioși. Bardella devine mai convingător atunci când își amintește de modestia originilor sale sociale. Ceea ce a trăit în tinerețe – scufundarea într-o lume dominată de imigrația africană – i-a lăsat o impresie de durată și l-a făcut să-și dorească să lupte pentru altceva decât societatea multiculturală dezarticulată care era realitatea lui de zi cu zi.
Provocarea cu care se confruntă Bardella este imensă. Acum că Marine Le Pen a fost condamnată, ea va riposta cu tot ce are. Poate că va reuși, în timpul foarte scurt care i-a fost alocat, să întoarcă situația și să-și asigure prezența în cursa prezidențială din 2027. Dar nimic nu este mai puțin sigur. Între timp, Bardella are doi ani să se maturizeze și să dobândească acel ceva cert, puternic și serios, pe care francezii îl așteaptă mereu în figura pe care intenționează să o pună în fruntea statului.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
