Ce se întâmplă cu blocul anti-război din UE fără Marine Le Pen?
Daniel George
07.04.2025
Întrebările se învârtesc în jurul momentului condamnării ei și a interdicției de cinci ani de a candida pentru o funcție, scrie Eldar Mamedov în Responsible Statecraft.
Eldar Mamedov este expert în politică externă cu sediul la Bruxelles și membru nerezident la Institutul Quincy.
Bombă politică în Franța: liderului de multă vreme al partidului de dreapta Rassemblement National, Marine Le Pen, i s-a interzis să candideze la funcții politice în următorii cinci ani, după ce o instanță din Paris a găsit-o vinovată de deturnarea echivalentului a 4 milioane de dolari din fonduri UE pentru a plăti angajații partidului care nu lucrează pentru Parlamentul European.
Ea a primit, de asemenea, o pedeapsă de patru ani de închisoare cu suspendare și a fost obligată să plătească o amendă de 100.000 de euro. Rămâne de văzut dacă decizia instanței înseamnă pentru ea o condamnare politică la moarte. Decizia poate fi anulată dacă Le Pen câștigă la apel, dar cu siguranță este o lovitură devastatoare și o zdruncinare majoră a politicii franceze.
Contează, pentru că ultimele sondaje au arătat-o pe Marine Le Pen în fruntea cursei prezidențiale pentru 2027, având 34-37% din voturi în primul tur. Asta i-ar asigura un loc în turul II, unde șansele ei ar depinde de capacitatea tuturor celorlalte părți de a se uni în jurul potențialului ei adversar.
La prima vedere, descalificarea lui Le Pen ar putea slăbi vocile anti-război din Franța și UE, prin reducerea coeziunii și vizibilității acestora. Partidul ei este membru fondator al Patrioților pentru Europa (PfE), cel de-al treilea grup politic ca mărime din Parlamentul European, unde se află alături de partide influente, cum ar fi Fidesz al premierului ungar Viktor Orban și Lega a vicepremierului italian Matteo Salvini. Toți au criticat puternic sprijinul necondiționat al UE pentru Ucraina, sancțiunile anti-Rusia și refuzul dogmatic de angajare în diplomație directă cu Moscova pentru oprirea războiului. Pentru a evidenția opoziția față de actuala acțiune de militarizare din Europa, Patrioții au votat la începutul lunii martie împotriva rezoluției Parlamentului European, care a aprobat propunerea președintelui Comisiei, Ursula Von der Leyen, privind planul de „reînarmare” de 900 de miliarde de dolari. Criticii au respins acest plan ca fiind nerealist, având în vedere dificultățile fiscale în care se află continentul și lipsa unei evaluări unificate a amenințărilor în întreaga Europă – dacă vă aflați în Portugalia, de exemplu, percepția dvs. despre amenințarea rusă ar fi foarte diferită față de cea a Poloniei.
Experiența și rețelele lui Le Pen în Europa au făcut-o un jucător cheie în asigurarea coeziunii acestor forțe care își apropie gândurile. În Franța, ea a criticat constant hiperactivismul lui Macron asupra Ucrainei și a catalogatideea lui de a trimite trupe franceze de menținere a păcii în Ucraina drept „pură nebunie” – conștientă de faptul că, în absența unui acord rusesc cu privire la o astfel de desfășurare (care nu va avea loc), aceste forțe ar deveni ținte pentru armata rusă.
Unii au încercat să facă paralele și cu România, unde câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale Călin Georgescu i s-a anulat victoria, și apoi i s-a interzis să candideze, pe motive aparent slabe. La fel ca Le Pen, Georgescu a candidat ca un purtător de torță al sentimentului anti-establishment și, în mod similar, s-a opus unui nou război în Ucraina.
Cu toate acestea, nu trebuie să ne grăbim la concluzii pripite. Cazul juridic împotriva lui Le Pen pare a fi solid. Nu există nicio dovadă că hotărârea instanței a fost motivată politic – Franța are o istorie de descalificare a politicienilor care au comis greșeli. În 2017, candidatul conservator mainstream Francois Fillon a fost descalificat pentru o chestiune financiară la o scară mult mai mică decât cea a lui Le Pen.
În cele din urmă, forța vocilor anti-război și pro-diplomație din Europa nu depinde doar de personalități, ci de tendințe mai largi, cum ar fi oboseala provocată de război, schimbările în politica externă a SUA sub președintele Donald Trump, situația câmpului de luptă din Ucraina, presiunile sociale și economice care decurg din impulsul de militarizare și percepția negativă în creștere asupra elitelor democratice.
Aceste curente există și își vor găsi liderii, indiferent de soarta personală a lui Marine Le Pen.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
