Războiul ideologic care amenință NATO – SUA și Europa ar putea să se îndrepte în curând către un divorț urât
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
04.05.2025
Tensiunile din relațiile dintre SUA și Europa sub a doua administrație Trump provin în primul rând dintr-o diviziune ideologică tot mai profundă, nu doar din disputele politice privind comerțul sau Ucraina/Rusia.
Concentrați pe lupte ideologice, mulți dintre cei de pe ambele maluri ale Atlanticului par să fi uitat că „Europa” ca actor unitar în afacerile internaționale există în mare parte în mintea elitei de la Bruxelles sau a politicienilor de la Washington, deoarece Uniunea Europeană este o organizație bazată pe tratate, construită în jurul piețelor comune și a regimurilor de reglementare și care, în prezent, nu are capacitatea de a juca un rol semnificativ în domeniul apărării, subliniază site-ul militar „19fortyfive”.
Este o subestimare să spunem că, de la venirea la putere a celei de-a doua administrații Trump, relațiile Americii cu aliații săi europeni au devenit instabile. Analiștii din Europa și Statele Unite au atribuit această schimbare tonului combativ al Washingtonului, politicii administrației față de Ucraina și resetării relațiilor cu Rusia și, mai recent, tarifelor impuse de Trump și perspectivei unui război comercial cu Uniunea Europeană.
Aceste măsuri politice americane de mare vizibilitate nu spun însă totul. O mare parte din tensiunile actuale din relațiile transatlantice sunt determinate de diferențele ideologice dintre baza politică a lui Donald Trump și mentalitatea predominantă în rândul elitelor europene mainstream. În timp ce Statele Unite traversează apele tulburi ale revoluției populiste a lui Trump, establishmentul politic european se agață de principiile cheie ale liberalismului de stânga, care nu mai rezonează la Washington. Pe scurt, cele două părți ale Atlanticului sunt din ce în ce mai dezaliniate ideologic.
Până de curând, ideologia avea un impact redus sau chiar nul asupra relațiilor transatlantice. Atâta timp cât Washingtonul a urmat cursul său neoliberal de lungă durată în materie de politică economică, a rămas fidel globalizării ca cale de a ajunge la o „interdependență complexă”. În ciuda alinierii ideologice generale de-a lungul Atlanticului, alternanța electorală între democrați și republicani la Casa Albă nu a perturbat în mod serios echilibrul transatlantic general.
În domeniul securității naționale, statu quo-ul era susținut de faptul că Statele Unite furnizau cea mai mare parte a capacităților NATO, ceea ce s-a dovedit a fi afacerea secolului pentru cele mai mari economii europene, în special Germania, conducând în timp la dezarmarea de facto a continentului după Războiul Rece.
Prima administrație Trump a șocat inițial acest consens ideologic de-a lungul Atlanticului, dar majoritatea clasei politice europene a considerat-o o aberație temporară. Chiar dacă unele țări din NATO au cedat oarecum cererilor lui Trump de a cheltui mai mult pentru apărare, ele au salutat în curând alegerea lui Joe Biden ca președinte ca o revenire la status quo ante, doar țările de pe flancul estic al NATO intensificându-și cu adevărat eforturile de reconstrucție a armatelor lor.
Această inacțiune a celor mai mari economii europene în materie de cheltuieli pentru apărare a continuat, în ciuda războiului care făcea ravagii în Ucraina, amintind în mod constant de rapiditatea cu care se schimba vecinătatea lor imediată. Consensul liberal-de stânga de la Bruxelles a rămas dominant, iar orice revoltă a cetățenilor era etichetată drept „populistă” și respinsă din start. În mod previzibil, acest lucru nu a făcut decât să alimenteze și mai mult furia populară în toată Europa, mobilizând dreapta și, mai important, închizând rapid spațiul pentru un compromis politic care era odată considerat de mulți ca fiind esențial pentru politica democratică.
Chiar înainte ca noua administrație americană să preia puterea și să lanseze abordarea sa directă față de alianța transatlantică, a doua alegere a lui Trump a fost întâmpinată în Europa cu un suspin de neîncredere și o dublare a consensului de la Bruxelles. În conversațiile private cu politicieni europeni, existau semne clare că americanii care nu susțineau consensul liberal de stânga erau acum considerați ceva asemănător cu țărani rebeli – care trebuie tratați cu condescendență, mai degrabă decât înțeleși, și cu atât mai puțin acceptați ca egali și interlocutori. Era doar o chestiune de timp până când disprețul manifest al administrației Trump față de faptul că Europa nu cheltuiește pentru apărare urma să se ciocnească cu convingerea – pentru a cita un oficial european – că „Europa are putere de acțiune” și, prin urmare, poate merge pe drumul său.
Astăzi, diferența ideologică dintre administrația Trump și principalii lideri europeni a ascuns în mod periculos realitățile de bază ale geopoliticii europene, accentuând și mai mult relațiile transatlantice deja tensionate. La rândul lor, măsurile administrației Trump de a redefini ipotezele privind natura fundamentală a relațiilor transatlantice au alimentat focul care amenință să distrugă NATO, scrie sursa citată.
Concentrați pe lupte ideologice, mulți de ambele părți ale Atlanticului par să fi uitat că „Europa” ca actor unitar în afacerile internaționale există în mare parte în mintea elitei de la Bruxelles sau a politicienilor de la Washington, deoarece Uniunea Europeană este o organizație bazată pe tratate, construită în jurul piețelor comune și regimurilor de reglementare și care, în prezent, nu are capacitatea de a juca un rol semnificativ în domeniul apărării. Mai mult, această viziune asupra Europei ca actor autonom este, de fapt, o manifestare a resentimentului față de Statele Unite, care, deși a fost adus în prim-plan și amplificat de comentariile administrației Trump, s-a acumulat din ce în ce mai mult în cele trei decenii de după Războiul Rece.
Dacă nu vor prevala mințile mai lucide și ambele părți nu vor începe să se asculte reciproc, să renunțe la prejudecățile ideologice, să revizuiască fundamentele geopoliticii și să readucă un minim de respect reciproc în dialog, Statele Unite și Europa ar putea ajunge în curând la un divorț urât. Cât de repede se va ajunge la acest punct, nimeni nu poate spune, având în vedere semnalele că partidele populiste din Europa, inclusiv din Germania și Franța, ar putea câștiga teren în următorul ciclu electoral.
Totuși, în politică nimic nu este prestabilit și, indiferent de ceea ce se va întâmpla în Europa în următorii ani, astăzi America lui Donald Trump și Europa Ursulei von der Leyen continuă să se îndepărteze una de cealaltă.
Cel mai important aspect, care nu a primit suficientă atenție în mass-media americană, este modul în care statele europene își percep propriile alegeri politice în lumina realinierii politicii americane față de Rusia și factorii care determină Europa să le adopte. Dar este, de asemenea, adevărat că, în ciuda declarațiilor de solidaritate europeană recentă, pe măsură ce continentul se îndreaptă încet spre independența declarată față de Statele Unite, ceea ce se observă este o oarecare iritare care nu prezice nimic bun pentru viitorul proiectului.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
