Luminile stinse în Europa: costul fanteziei energetice a Bruxelles-ului
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
26.05.2025
După pana de curent la nivel național care a oprit curentul în toată Spania pe 28 aprilie, guvernul nu a oferit încă o explicație clară și nu și-a asumat responsabilitatea tehnică. Companiile de electricitate, reprezentate de asociația patronală Aelec, au denunțat „omisiuni surprinzătoare” în ancheta oficială. Acestea cer ca vârfurile extreme de tensiune înregistrate în zilele premergătoare colapsului să fie incluse în analiză, indică o analiză publicată de The European Conservative. De asemenea, acestea au criticat raportul preliminar al ENTSO-E – rețeaua europeană a operatorilor de energie electrică – pentru că a susținut că „sistemul funcționa normal” cu doar câteva secunde înainte de defecțiune. Între timp, au fost înregistrate fluctuații severe de tensiune, care au depășit limitele de siguranță și au declanșat opriri automate ale substațiilor de înaltă tensiune.
Acest episod este mult mai mult decât un incident izolat. Este o metaforă pentru direcția neregulată luată de politica energetică a Uniunii Europene, atrage atenția analiza citată. În numele schimbărilor climatice, Bruxelles-ul a început o revizuire radicală a modelului său energetic, determinată nu de realități tehnice sau economice, ci de o agendă ideologică impusă de elitele politice și birocratice. Ceea ce a fost promovat ca o tranziție lină către energia regenerabilă s-a transformat într-o agendă verde forțată, fără alternative viabile și cu puțină atenție pentru impactul acesteia asupra competitivității, stabilității sistemului sau bunăstării cetățenilor.
La rădăcina acestei derive se află planul REPowerEU, lansat după începerea războiului din Ucraina, cu scopul declarat de a „decupla complet” Europa de energia rusească. Ceea ce inițial părea a fi o măsură geostrategică justificată a devenit rapid, în mâinile Comisiei Europene, un pretext pentru a promova energiile regenerabile cu orice preț. Acest lucru a dus la o tranziție grăbită și inegală, cetățenii și întreprinderile suportând factura.
Acest salt în gol a destabilizat sectoare cheie precum agricultura, transporturile și industria, forțându-le să absoarbă costurile în creștere fără a primi actualizări tehnologice reale. Țări precum Germania, care și-au închis centralele nucleare din convingere politică, au fost nevoite acum să redeschidă centralele pe cărbune, într-o inversare contradictorie. Între timp, propaganda de stat continuă să promoveze autosuficiența energetică verde, în timp ce gospodăriile se confruntă cu facturi record la electricitate, iar companiile pierd competitivitatea.
Eșecurile structurale ale rețelei electrice europene devin din ce în ce mai evidente. Rețeaua continentală a fost proiectată pentru surse stabile și previzibile de energie hidroelectrică, gazieră și nucleară. Introducerea în masă a surselor intermitente, precum cea eoliană și solară, face ca dezechilibrele să fie dificil de gestionat: fără vânt sau soare, generarea se prăbușește; cu prea multe surse, rețeaua devine periculos de supraîncărcată.
Pe 28 aprilie, Peninsula Iberică a experimentat direct aceste consecințe. Niveluri anormale de tensiune au fost detectate în mai multe substații pe parcursul dimineții. Pentru a înțelege gravitatea: o „oscilație de tensiune” implică o fluctuație bruscă și semnificativă a tensiunii rețelei, care poate deteriora echipamentele, declanșa deconectări automate sau, în cazuri extreme, provoca o pană totală de curent. La substația Lancha, tensiunea a atins aproape 250 kV pe o linie evaluată pentru 220 kV. O altă linie, evaluată la 400 kV, a depășit 470 kV chiar înainte de colaps. Potrivit Aelec, aceste anomalii au început încă de la ora 10:00. Deși o scădere bruscă a producției de 2.200 MW a fost citată drept factorul declanșator, sistemul este teoretic construit să reziste la o pierdere de până la 3.000 MW fără a se opri. Aceasta nu a fost o coincidență – a fost o slăbiciune întrinsecă.
Dincolo de problemele tehnice și politice, tranziția energetică forțată are un impact uman. Gospodăriile europene plătesc mai mult pentru electricitate, afectând în mod deosebit familiile cu venituri medii și mici. Electrificarea transportului, promovată fără o previziune adecvată, crește costul mobilității din cauza lipsei unei infrastructuri de încărcare fiabile. Fermierii și șoferii de camion, deja presați de reglementări climatice imposibil de gestionat, se confruntă cu cheltuieli tot mai mari, fiind în același timp presați să facă investiții pe care nu și le pot permite.
Mai mult, întreruperile de curent nu sunt o problemă minoră: impactul lor variază de la pierderi industriale de milioane de euro până la paralizarea spitalelor, școlilor și rețelelor de transport. În Spania, pana de curent a costat chiar și viața a cinci persoane. Un model energetic care nu poate asigura o aprovizionare constantă amenință economia și siguranța publică.
Industria europeană, în special în zonele centrale și sudice ale continentului, suportă deja povara. Incapabile să concureze cu prețurile energiei americane sau asiatice, multe companii își relocalizează producția sau își închid activitatea. Paradoxal, chiar și sectoarele promovate de agenda verde, cum ar fi vehiculele electrice, sunt în dificultate. Industriile auto odinioară dominante din Germania și Franța se luptă să se mențină pe linia de plutire pe o piață globală din ce în ce mai competitivă. În timp ce Europa impune standarde ideologice, China produce mai mult, mai bine și mai ieftin. Dezindustrializarea nu mai este o amenințare – este un fapt. În special, unele facțiuni de stânga chiar îmbrățișează „decreșterea” – declinul economic deliberat – ca o cale dezirabilă.
Mai rău, în ciuda tuturor acestor sacrificii, Europa continuă să importe energie rusească – acum prin intermediul unor țări terțe – și rămâne vulnerabilă la presiunea geopolitică. Promisiunea independenței energetice sună adesea goală de sens.
Pactul Verde s-a transformat dintr-o promisiune de modernizare într-un mit politic: o poveste care nu mai este ancorată în realitate, susținută de o propagandă care refuză să-i confrunte contradicțiile. Publicul, din ce în ce mai conștient de costurile reale, începe să se opună. Rezistența fermierilor din Olanda a dat naștere unui partid politic care face acum parte din coaliția de guvernământ. În alte țări, protestele și nemulțumirea cetățenilor se înmulțesc. Și acesta este doar începutul. Chiar în această săptămână, fermierii s-au întors la Bruxelles pentru a protesta față de politicile sufocante cu care se confruntă.
O tranziție energetică nu este în sine dăunătoare, dar nu poate fi impusă dogmatic. Necesită realism, pluralism tehnologic, implementare treptată și dorința de a adopta ceea ce funcționează. Energia nucleară, hidroelectrică și gazele naturale trebuie să facă parte din mixul energetic pe măsură ce tehnologiile verzi se maturizează. Sustenabilitatea nu va fi atinsă prin negarea fizicii sau pedepsirea cetățenilor, ci prin integrarea fiecărui instrument disponibil cu o viziune pe termen lung.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
