Vedere din Bruxelles: Capitala Europei, în declin
Daniel George
28.05.2025
Pentru ca Europa adevărată să mai poată trăi vreodată vreodată din nou liberă, Bruxelles-ul și birocrația sa monstruoasă, sugătoare de suflete și risipitoare de bani,trebuie să moară, scrie Rod Dreher, cercetător senior la Institutul Dunării din Budapesta, în The European Conservative.
Reproducem, în rândurile de mai jos, un rezumat al editorialului publicat de Rod Dreher.
Săptămâna trecută, la un eveniment la Parlamentul European, un europarlamentar mi-a pus o întrebare pe care o aud des: „JD Vance urăște Europa?”
Presupunerea mea este Vance că nu urăște Europa care înseamnă o braserie RiveGauche din Paris, o slujbă de duminică la Domul din Milano, lacurile alpine din Elveția sau picturile de la Alte Pinothek din München.
Ceea ce urăște Vance este Bruxelles-ul, sau mai degrabă „Bruxelles” – simbolul Europei oficiale, birocratice, și dictatura liberalismului managerial administrat de acolo. Urăște Europa decretelor Comisiei Europene, a Legii serviciilor digitale care circumscrie accesul cetățenilor UE la cunoaștere și informație, Europa clasei conducătoare a UE,care refuză să se confrunte cu problema copleșitoare a migrației în masă și să acționeze pentru a o opri.
În acest sens, Vance este de aceeași parte cu majoritatea prietenilor mei europeni conservatori, pentru care „Bruxelles” este un simbol al unui fel de Mordor globalist.
Vizita mea la Parlament, de săptămâna trecută, a fost prima mea vizită la Parlamentul European. Am plecat de acolo cu o înțelegere mai bună a motivului pentru care atât de mulți conservatori europeni urăsc Parlamentul European. Cel mai ciudat lucru este cât de mult oamenii care conduc parlamentul fac propagandă pentru existența sa. Oriunde te întorci, găsești îndemnuri vizuale de a acționa în funcție de o anumită prioritate a UE și de a reaminti că tot ce se întâmplă în interiorul acelei clădiri este un lucru foarte bun. Am fost în parlamente din toată Europa și niciunul dintre ele nu forțează vizitatorii să aprobe misiunea și existența lor.
Pe piața din fața intrării în clădire este amenajat un loc pentru selfie-uri, astfel încât tinerii europeni să poată fi fotografiați de prietenii lor într-un act de patriotism european, care poate fi pus pe Instagram. „Democrație în acțiune” scrie pe cadrul care trebuie să apară în poză.
Un prieten a arătat locul pentru selfie-uri și a spus: „E orwellian. Ultimul lucru care se întâmplă în interiorul acestei clădiri este – democrația în acțiune”.
Un englez din grupul nostru a subliniat că aranjamentul locurilor parlamentarilor în camera legislativă este în semicerc – spre deosebire de parlamentul britanic, în care partidele opuse se confruntă. „Ideea aici este de a obține un consens. Consensul este întotdeauna de a ratifica orice dorește Comisia Europeană”, a spus englezul.
În cursul dimineții pe care am petrecut-o acolo, am auzit aceeași poveste de bază: că Parlamentul European este o fațadă mare și foarte scumpă (peste 2 miliarde de euro anual), o fațadă de democrație care deghizează autocrația transnațională a Comisiei Europene.
Dacă ești creștin tradițional, conservator, naționalist și suveranist, mamă și tată care nu vor ca ai lor copii să fie învățați în școli că ar putea fi de sex opus, când intri în Parlamentul European te simți ca un străin într-o țară necunoscută. Asta spun mulți europeni că simt, în timp ce țările lor continuă să fie invadate de migrația în masă, în timp ce liderii lor de la nivel național și european nu fac nimic.
„Democrație în acțiune”? Sigur, și pleci din sumbră capitală a Europei înțelegând mai clar de ce, atunci când alegătorii dintr-o țară europeană sau alta aleg candidați care amenință să strice proiectul european, „bretoniștii” din Bruxelles sunt mai mult decât fericiți să dizolve poporul și să aleagă altul.
Bruxelles-ul pare un simbol potrivit al Europei în criză. Este falit, paralizat politic, islamizat, pe măsură ce se decreștinează, și plin de sloganuri goale despre visele sale utopice, în care puțini oameni în afară de clasa conducătoare, slujitorii și ienicerii ei, maicred.
Pentru ca Europa – Europa reală – să mai poată trăi vreodată din nou liberă, Bruxelles-ul și birocrația sa monstruoasă, sugătoare de suflete și arzătoare de bani, trebuie să moară. Din păcate, eurocrația este singura ființă vie care nu este supusă eutanasiei în Belgia.
Acestea fiind spuse, berea din acel oraș rămâne fantastic de delicioasă. Deci, asta e tot. Imperiile vin și pleacă, dar Tripel Karmeliet este veșnic.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
