Cine se amestecă flagrant în democrațiile europene?
Daniel George
06.06.2025
Nicio putere străină nu s-a amestecat mai flagrant în alegerile prezidențiale din Polonia decât Uniunea Europeană, scrie Lauren Smith în The European Conservative.
Alegerea lui Karol Nawrocki ca nou președinte al Poloniei, în această săptămână, era de așteptat să provoace supărare în mass-media și în clasele politice. În mod previzibil, au apărut strigăte de „ingerință străină”, deoarece candidatul populist de dreapta a câștigat.
Potrivit jurnalistului american Dave Keating, stabilit la Bruxelles, președintele american Donald Trump a fost cel care l-a ajutat pe Nawrocki să obțină victoria, ca parte a planului american de „schimbare de regim în Europa”. Baza sa pentru aceasta este faptul că Trump l-a susținut deschis pe Nawrocki.
Săptămâna trecută, secretarul american pentru securitate internă, Kristi Noem, a susținut campania lui Nawrocki în numele administrației Trump la CPAC Polonia. Keating subliniază că anterior era „de neconceput ca un membru al cabinetului în funcție din guvernul SUA să facă campanie pentru o figură a opoziției într-un guvern presupus aliat”. Dar dacă implicarea Washingtonului a stârnit nedumerire, aceasta nu a fost nimic în comparație cu manipularea, probabil mai insidioasă, venită de mult mai aproape de casă.
Trzaskowski, protejatul Ursulei von der Leyen
Desigur, SUA nu este nicidecum singura putere străină interesată de noul președinte al Poloniei. În perioada premergătoare alegerilor, s-a dezvăluit că șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a intervenit în mod personal, încercând să protejeze șansele electorale ale rivalului pro-Bruxelles al lui Nawrocki, Rafał Trzaskowski – care era, în mod firesc, candidatul favorit al prim-ministrului polonez Donald Tusk. Se pare căUrsula von der Leyen a amânat anunțarea mai multor decizii cheie ale UE – inclusiv noi obiective climatice, discuții comerciale cu Ucraina și acordul comercial UE-Mercosur, pentru că știa că acestea ar fi deosebit de sensibile în Polonia. De asemenea, a ales să nu conteste public opoziția lui Tusk față de Pactul obligatoriu al UE privind migrația și azilul, în speranța că acesta se va conforma după alegeri.
UE nu s-a sfiit deloc să se amestece în alegerile statelor sale membre. La începutul acestui an, fostul comisar UE, Thierry Breton, a recunoscut deschis la televiziunea franceză că Bruxelles-ul a fost în mare parte de vină pentru anularea alegerilor prezidențiale din România, din decembrie anul trecut. Curtea Supremă de Justiție a României a împiedicat al doilea tur de scrutin, aparent din cauza temerilor că principalul candidat – euroscepticul de extremă dreaptă Călin Georgescu – ar fi fost compromis de implicarea Rusiei. Alegerile au fost blocate, iar lui Georgescu i s-a interzis participarea, potrivit lui Breton, la cererea UE. Ca și cum această mărturisire uimitoare nu ar fi fost suficient de rea, Breton a continuat să se lăude că „am făcut-o în România și, evident, o vom face și în Germania, dacă va fi necesar”. Breton făcea o referire clară la ascensiunea meteorică a partidului Alternative für Deutschland (AfD) în Germania. În momentul comentariilor sale, alegerile federale germane erau la doar o lună distanță – iar partidul populist de dreapta AfD se afla pe locul 2 în sondaje.
„Dacă nu-i poți învinge, interzice-i”
Toate acestea se încadrează într-un tipar familiar – dacă nu poți învinge populiștii, interzice-i. Sau, cel puțin, fă aproape imposibilă continuarea existenței lor. Fie că este vorba de Breton care se gândește ce alegeri europene să saboteze în continuare, fie de Bruxelles-ul care pompează bani în ONG-uri de propagandă, mesajul clasei conducătoare a Europei este foarte clar: unele convingeri politice sunt mai acceptabile decât altele. Și oriunde candidatul „greșit” se apropie chiar de câștigarea alegerilor, UE nu are nicio reținere în a ignora democrația pentru a-și consolida hegemonia ideologică.
Tocmai de aceea este atât de absurd să te prefaci indignat de implicarea americană în alegerile din Polonia. Desigur, poporul polonez ar trebui lăsat singur să decidă cine vrea să-i guverneze. Dar UE a petrecut ani de zile încercând să remodeleze viitorul politic al întregului continent după bunul plac. Dacă implicarea străină este preocuparea, Bruxelles-ul este de departe cel mai mare vinovat.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
