
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
09.06.2025
Refuzul categoric al Vestului de a aborda problemele care preocupau Rusia a determinat-o în cele din urmă pe aceasta să intre în război. Una dintre întrebările Rusiei a găsit un răspuns costisitor în acel război. Vestul nu are acum de ales decât să abordeze acele întrebări care rămân, scrie ambasadorul Chas W. Freeman, Jr., diplomat și scriitor american pensionar, care a servit în cadrul Serviciului Extern al Statelor Unite, al Departamentului de Stat și al Apărării.
În Vest, aceasta este o perioadă a războaielor eterne. Războaiele eterne nu au obiective definite sau realizabile. Prin urmare, ele nu includ niciun plan pentru încetarea lor sau pentru reconcilierea părților cu rezultatele lor. În războaiele eterne, ceea ce trece drept strategie este fantezia că voința inamicului se va evapora cumva, ducând la capitularea sa necondiționată. Dar „noi vom câștiga, ei vor pierde” este un vis, nu un program. Chiar și războaiele de uzură au nevoie de scopuri ferme la care ambele părți să poată, în cele din urmă, să fie de acord cu reticență.
Războiul din Ucraina nu a „slăbit și izolat Rusia”. Nici pe departe. Dar a devastat și depopulat Ucraina. Ambiția Ucrainei de a interzice limba și cultura minorităților sale ruse și a altor minorități și de a le înăbuși rezistența la asimilarea forțată a eșuat. Războiul a pus capăt efortului Occidentului de a încorpora Ucraina într-o alianță ostilă Rusiei. Nevoia Europei de o arhitectură de securitate post-Război Rece care să o facă „întreagă și liberă” rămâne neîmplinită, scrie diplomatul.
Pacea este toleranța restrânsă a unui status quo postbelic de către cei care au capacitatea de a-l modifica prin violență.
În opinia sa, Occidentul nu are niciun plan de pace. Și, în loc de o „Europă întreagă și liberă”, războiul din Ucraina a produs o Europă divizată și în curs de abandonare a libertății de exprimare și a democrației liberale.
Cei care sunt în proces de pierdere a războaielor pot fi iertați pentru că visează la armistiții, dar nu și pentru că nu recunosc că nu pot impune un armistițiu unui inamic care avansează. Nici nu pot emite ultimatumuri credibile. Un inamic care nu este învins va insista, în mod previzibil, asupra unor termeni care să servească intereselor sale și obiectivelor de război pe care și le-a stabilit. După cum a observat omul de stat roman Seneca, „este oportun ca învingătorul să își dorească pacea, [dar] pentru cel învins este necesară”. A-ți imagina altfel înseamnă a agrava dezastrul. Ucraina nu este învinsă, ci este distrusă. Dacă nu există pace, riscă o dezmembrare suplimentară, precum și suferință și posibila pierdere a accesului la mare.
Orice poziție de negociere care ignoră realitățile pentru că sunt neplăcute este sortită eșecului. Un inamic triumfător are drept de veto asupra a ceea ce este posibil. Bazarea negocierilor de pace pe atribuirea către Rusia a unor obiective nefaste, pe care nu le-a declarat niciodată, garantează un impas. Occidentul trebuie să înțeleagă realitatea și să se vindece de temerile legate de planurile Rusiei de a cuceri Europa, pentru care nu există dovezi. În trei ani de război, Rusia nu a cucerit Ucraina. Atât ambițiile, cât și capacitățile sale sunt mult sub nivelul viziunii halucinante a Europei despre acestea.
Vorbitorii de limbă rusă din Lugansk, Donețk, Zaporijia și Herson se află acum sub protecția Rusiei. Nu vor accepta întoarcerea la Ucraina, iar Rusia nu le va cere să facă acest lucru. Dar celelalte întrebări care au declanșat războiul nu s-au schimbat.
Poate Ucraina să se bucure de securitate revenind la neutralitatea pe care a proclamat-o la independența sa? Dacă da, cu ce asigurări și sub ce garanții din partea cui? Poate Europa, inclusiv Rusia, să înlocuiască diviziunea și confruntarea cu unitatea în diversitate și cooperarea între toate statele sale? Ce cadru poate fi convenit pentru a permite acest lucru?
Dacă americanii și europenii nu abordează în sfârșit aceste întrebări în mod direct, nu va exista pace în Ucraina, în Europa sau cu Rusia. O pace poate izbucni din cenușa războiului în Europa dacă europenii o urmăresc cu realismul și empatia care stau la baza oricărei arte guvernamentale solide.
Vineri seară, Trump a fost mai critic la adresa Ucrainei, declarând reporterilor de la Air Force One că Operațiunea Spiderweb „i-a dat lui Putin un motiv să intre și să-i bombardeze”.
Rusia jurase anterior că se va răzbuna pe Ucraina după atacul îndrăzneț cu drone de luni, cunoscut sub numele de Operațiunea Pânză de Păianjen, asupra flotei sale de bombardiere nucleare (sic!).
Putin l-a informat pe președintele SUA, Donald Trump, într-un apel telefonic miercuri că Rusia va răspunde la operațiunea despre care Ucraina susține că a avariat unele aeronave. „Au intrat adânc în Rusia și [Putin] mi-a spus că nu avem de ales decât să atacăm pe baza acestui fapt și probabil că nu va fi frumos”, le-a spus Trump reporterilor, mai scrie diplomatul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.