Summitul NATO din Haga: Ucraina a dispărut din zona de interes. Cine ajunge în prim-plan
Teodor Ionescu
30.06.2025
Războiul aerian dintre Israel și Iran din ultimele două săptămâni a făcut aproape uitat războiul din Ucraina, care devine tot mai mult o afacere europeană, nu globală, cum era înainte, atrage atenția o analiză Responsible Statecraft. Summitul NATO de la Haga a confirmat faptul că președintele Donald Trump consideră acum finanțarea războiului ca fiind o problemă a Europei. Este mai puțin clar că va avea răbdarea să continue să insiste asupra păcii.
Una dintre cele mai mari victime diplomatice ale războiului aerian dintre Israel și Iran a fost atenția acordată de SUA războiului din Ucraina și acoperirea mediatică a acestuia. În ciuda schimburilor continue de cadavre și prizonieri de război, nu au existat progrese suplimentare în discuțiile de pace dintre ambele părți, care au început la Istanbul la începutul lunii iunie.
Cu toate acestea, s-a vorbit despre o a treia rundă de discuții încă de săptămâna viitoare. Înainte de aceasta, Summitul NATO de la Haga a oferit o oportunitate ratată de a menține Ucraina pe radarul SUA.
În schimb, dacă Summitul NATO a arătat un scop real, acesta a fost acela de a consolida angajamentul aliaților europeni de a cheltui 5% din PIB pentru apărare, o prioritate cheie pentru președintele Trump de când a preluat mandatul.
Misiunea lui Trump a fost îndeplinită. Cu excepția Spaniei, aliații NATO și-au asumat acum acest angajament.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, i-a trimis președintelui Trump un mesaj atât de servil, încât ar putea chiar să-i facă pe unii neoconservatori pro-război să se crispeze și să-și ia o pungă de vomă. „Domnule președinte, dragă Donald… ne-ați condus către un moment cu adevărat important pentru America, Europa și întreaga lume. Veți realiza ceva ce NICIUN președinte american nu a putut realiza în decenii.”
Dar, cu toate acestea, nu s-a putut scăpa de sentimentul că Ucraina a căzut cumva pe lista de priorități a lui Trump și, prin urmare, pe cea a NATO.
În timp ce Comunicatul Summitului de la Washington din 2024 a avut peste 5300 de cuvinte, bogate în intenții normative și balbării birocratice, Declarația Summitului de la Haga din 2025 a avut un număr concis de 425 de cuvinte, concentrate aproape exclusiv pe obiectivul de cheltuieli al NATO.
Dacă conform comunicatului din 2024, NATO anunța că va „ continua să o sprijinim [Ucraina] pe calea sa ireversibilă către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”, Declarația de la Haga nu a mai menționat această ambiție/
Furia europeană a fost provocată și mai mult de indicația secretarului de stat Marco Rubio că SUA nu vor sprijini în continuare sancțiunile împotriva Rusiei în acest moment. Declarația spunea pur și simplu: „Aliații își reafirmă angajamentele suverane durabile de a oferi sprijin Ucrainei, a cărei securitate contribuie la a noastră și, în acest scop, vor include contribuții directe la apărarea Ucrainei și la industria sa de apărare atunci când calculează cheltuielile de apărare ale aliaților”.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu interpretarea subtilităților limbajului comunicatului, acest limbaj spunea două lucruri. În primul rând, includerea cuvântului „suveran” înseamnă că, în timp ce unii aliați pot face alegeri suverane pentru a finanța Ucraina, alții pot alege să nu o facă.
Aceasta este o indicație clară a ceea ce am observat de ceva vreme, și anume că președintele Trump consideră că plata războiului din Ucraina este o problemă a Europei, nu a Americii. În al doilea rând, și mai evident, finanțarea pentru Ucraina poate contribui la obiectivul de 5% al Aliaților, deși, cel puțin pentru Regatul Unit, acest lucru este deja valabil.
În timpul întâlnirii lor, se pare că președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a întrebat pe președintele Trump despre posibilitatea de a achiziționa rachete Patriot suplimentare. Deși Trump nu s-a angajat în această privință, pare clar că orice viitoare achiziții ucrainene de materiale militare americane, dacă se vor întâmpla, vor fi oricum făcute cu bani europeni.
La rândul său, Rutte a făcut referire la promisiuni de 35 de miliarde de dolari pentru sprijin suplimentar acordat Ucrainei până acum în acest an, fără a oferi detalii specifice.
Cu toate acestea, știm că peste jumătate din promisiunea anterioară din aprilie de 24 de miliarde de dolari a inclus fonduri din Germania care urmau să fie plătite pe parcursul a 4 ani. În realitate, prin urmare, NATO a asigurat până în prezent doar un total maxim de 22 de miliarde de dolari pentru 2025, adăugând o presiune suplimentară asupra nevoilor uriașe de finanțare a războiului ale Ucrainei.
Ceea ce nu am văzut la Haga este vreun imbold în spatele eforturilor de a pune capăt războiului din Ucraina. În schimb, și pe baza unei Declarații de la Haga care a respins orice condamnare a Rusiei, Sir Keir Starmer continuă să insiste ca aliații să rămână hotărâți să „preseze din nou pentru a-l aduce pe Putin la masa negocierilor pentru un armistițiu necondiționat”.
Prim-ministrul britanic încă crede că, având în vedere că SUA nu oferă bani noi, Ucraina continuă să piardă teren pe câmpul de luptă și Europa se luptă să recupereze diferența, Rusia va face concesii necondiționate dintr-o poziție de forță.
La rândul său, președintele Zelenski nu a renunțat la aspirația sa ca Ucraina să adere la NATO, ceea ce face imposibil orice acord de pace și, eventual, orice armistițiu durabil cu Rusia.
Dacă Summitul de la Haga a dovedit ceva, s-ar putea să fi fost că a-i determina pe aliații europeni să cheltuiască mai mult pe apărare este o prioritate mai mare pentru președintele Trump decât aducerea păcii în Ucraina. Mai concentrat pe conflictul din Orientul Mijlociu, președintele Trump a recunoscut încă o dată dificultatea de a pune capăt războiului din Ucraina.
„Este mai dificil decât și-ar putea imagina oamenii”, a spus el. „Vladimir Putin a fost mai dificil și, sincer, am avut niște probleme cu Zelenski, poate ați citit despre ele. A fost mai dificil decât în alte războaie.”
Un lucru este clar, contractorii americani din domeniul apărării vor beneficia, fără îndoială, cel mai mult de pe urma Summitului de la Haga. Pentru a atinge 5% din PIB, Marea Britanie ar trebui să își mărească cheltuielile cu aproximativ 114 miliarde de dolari pe an până în 2035, iar Germania s-a angajat deja să atingă obiectivul de 5% cu șase ani mai devreme, în 2029, majorând cheltuielile cu 128 de miliarde de dolari pe an.
Marea Britanie a fost de acord să achiziționeze doisprezece dintre cele mai moderne avioane F35A, la un cost de 700 de milioane de dolari. F-35A este capabil să transporte bombe nucleare B61 furnizate de SUA, proiectate inițial în 1963. Cea mai recentă modernizare a modelului B61, în timpul administrației Obama, a implicat adăugarea unui ansamblu de coadă pentru a oferi o capacitate limitată de distanțare; era atât de scump încât fiecare bombă nucleară din anii ’60 valorează acum mai mult decât greutatea sa în aur, poate o alegorie perfectă pentru cheltuielile occidentale în domeniul apărării.
Marea întrebare este acum câtă răbdare va avea președintele Trump pentru a promova o agendă de pace în Ucraina, acum că aliații europeni au intensificat eforturile de a cheltui mai mult și de a cumpăra echipamente americane? Îngrijorarea mea este că nu prea multă.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
