Sfârșitul erei ONG-urilor?Cum și-a pierdut societatea civilă puterea după Războiul Rece
Daniel George
04.07.2025
Anii 1990 au fost o epocă de aur pentru organizațiile neguvernamentale (ONG). A fost o perioadă în care grupuri cunoscute precum Amnesty International, Greenpeace și Oxfam și-au mărit bugetele și și-au extins acoperirea globală, notează Sarah Bush și Jennifer Hadden pentru Foreign Affairs.
Între 1990 și 2000, numărul ONG-urilor internaționale – grupuri non-profit care sunt în mare parte independente de guvern și activează în mai multe țări în scopul binelui public – a crescut cu 42%. Mii de organizații au fost fondate. Multe dintre aceste organizații au susținut cauze liberale, cum ar fi drepturile LGBTQ și controlul armelor. Au apărut și grupuri conservatoare, cu agende politice rivale.
Pe măsură ce numărul lor a crescut, ONG-urile au devenit actori politici importanți. Organizațiile nou înființate au schimbat politicile statului. Campania Internațională pentru Interzicerea Minelor Terestre, o coaliție de ONG-uri formată în 1992, a promovat cu succes adoptarea Convenției privind Interzicerea Minelor Antipersonal în 1997 – un efort care i-a adus Premiul Nobel pentru Pace. Transparency International, un ONG cu sediul la Berlin, înființat în 1993, a evidențiat problemele legate de corupție prin activitățile sale de advocacy, creând un impuls în direcția adoptării Convenției ONU împotriva Corupției în 2003.
Secolul XXI urma să fie al ONG-urilor
Viitorul secretar general al ONU, Kofi Annan, a declarat la Conferința Mondială pentru Drepturile Omului din 1993 că „secolul XXI va fi o eră a ONG-urilor”. Într-un eseu influent din 1997 publicat în revista Foreign Affairs, Jessica Mathews a susținut că sfârșitul Războiului Rece a adus cu sine o „schimbare de putere”: societatea civilă globală, adesea formalizată ca ONG-uri, smulgea autoritatea și influența statelor. Din ce în ce mai des, susținea Mathews, ONG-urile își asumau responsabilitățile pentru furnizarea de asistență umanitară și pentru dezvoltare, influențând guvernele în timpul negocierilor internaționale și stabilind agenda politică pe teme precum protecția mediului și drepturile omului.
Astăzi, însă, imaginea s-a schimbat remarcabil. Numărul ONG-urilor internaționale a stagnat: între 2010 și 2020, numărul acestora a crescut cu mai puțin de 5 procente. În ultimele două decenii, scepticismul public cu privire la virtuțile și avantajele ONG-urilor s-a adâncit, guvernele au perfecționat strategii de subminare a activităților ONG-urilor, iar multe dintre fluxurile de venituri care mențin ONG-urile operaționale – cum ar fi Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), care s-a închis oficial săptămâna aceasta – au început să se diminueze.
Per total, sectorul ONG-urilor are mai puține oportunități și capacități politice decât a avut odinioară. Și, în multe cazuri, ONG-urile nu doar că au pierdut puterea în comparație cu deceniile anterioare. Statele și-au recâștigat această putere. Rezultatul este sfârșitul erei ONG-urilor – o mare pierdere pentru oamenii care s-au bazat pe serviciile acestor organizații și un avantaj pentru guvernele autocratice care au văzut activitatea lor de advocacy ca pe o amenințare.
Toleranța statelor s-a erodat
În ordinea liberală care a dominat lumea după Războiul Rece, sprijinul acordat ONG-urilor de către statele donatoare și organizațiile internaționale s-a extins în țări din întreaga lume. Pe măsură ce țările au devenit mai democratice, în special în Africa și Europa de Est, acestea au devenit mai receptive la astfel de organisme. Numărul de țări non-democratice care permiteau ONG-urilor să opereze a crescut și el în anii 1990, țări precum China și Zimbabwe încercând să consolideze capacitatea statului permițând ONG-urilor să furnizeze bunuri publice esențiale. Dar această toleranță s-a erodat, pe măsură ce provocările la adresa democrației cresc. În special de la sfârșitul anilor 2010, drepturile democratice au scăzut la nivel global, inclusiv în țări mari precum India, Indonezia, Mexic și Turcia. Această schimbare a mers mână în mână cu un control mai strict asupra ONG-urilor și cu restricții mai stricte asupra acestora. Capacitatea ONG-urilor internaționale de a opera s-a contractat sau a dispărut cu totul în țările non-democratice, iar probabilitatea ca grupurile societății civile interne să se confrunte cu represiuni pentru cooperarea cu ONG-uri internaționale a crescut.
După Războiul Rece, creșterea dramatică a ONG-urilor a adus cu sine un transfer de putere de la state la societatea civilă. De această evoluție au beneficiat guvernele democratice ale căror interese erau în mare măsură aliniate cu obiectivele acestor organizații. În 2001, fostul secretar de stat american Colin Powell a numit ONG-urile, într-un mod faimos (și controversat), un „multiplicator de forță” pentru atingerea obiectivelor de politică externă ale SUA, inclusiv în ce privește promovarea democrației și protejarea drepturilor omului. Dar prin reducerea bugetelor de ajutor extern care sprijină activitățile ONG-urilor, Statele Unite și Europa se îndepărtează de o sursă cheie de influență. Americanii și europenii au tot mai puțin de câștigat de pe urma unui sector ONG slăbit; guvernele nedemocratice, pe de altă parte, văd avantaje politice în suprimarea organizațiilor care promovează valorile liberale.
Schimbarea puterii după Războiul Rece a generat optimism: o societate civilă globală activă și cu resurse suficiente ar putea schimba lumea în bine. Însă sectorul ONG-urilor nu a fost niciodată impermeabil la provocările politice sau la constrângerile financiare. Ceea ce optimiștii nu au prevăzut a fost că puterea ar putea, în cele din urmă, să se rotească la 180 de grade și să revină cu adevărat la guvernanță.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
