FT: Cum pune Friedrich Merz la încercare răbdarea Germaniei
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
03.11.2025
De la preluarea mandatului în luna mai, cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a proiectat un nou sentiment de asertivitate germană în străinătate, călătorind la Kiev și Washington pentru a modela răspunsul Europei la războiul Rusiei împotriva Ucrainei și la tarifele comerciale impuse de Donald Trump. Dar pe plan intern, cu economia încă prinsă în cea mai lungă perioadă de stagnare de la cel de-al Doilea Război Mondial, liderul creștin-democrat se confruntă cu o națiune nerăbdătoare și sceptică, notează „Financial Times”.
Merz nu este singurul lider care navighează într-o economie slabă și un climat politic tensionat; atât britanicul Keir Starmer, cât și francezul Emmanuel Macron se confruntă cu probleme similare, dacă nu chiar mai grave. Mulți speră însă că noul guvern de la Berlin – cu bugetul său relaxat și tradiția compromisurilor – poate oferi un antidot populismului și turbulențelor economice care cresc în Europa.
Merz a făcut campanie pe baza promisiunii de a reforma cea mai mare economie a Europei, care este pe cale să stagneze în ultimii trei ani și pierde locuri de muncă în industrie într-un ritm rapid. Bărbatul în vârstă de 69 de ani și-a numit planul economic „Agenda 2030”, o aluzie la „Agenda 2010” a lui Gerhard Schröder – reformele pieței muncii ale fostului cancelar social-democrat (SPD) care au contribuit la transformarea Germaniei în anii 2000 din „omul bolnav al Europei” într-o putere a exporturilor. Planul a semnalat curajul politic de a urma măsuri controversate, chiar dacă acestea s-ar putea dovedi dăunătoare din punct de vedere electoral.
De la victoria partidului său la alegerile federale din februarie, însă, realitatea politicii de coaliție s-a instalat. Merz a format un guvern cu SPD, care a renegat moștenirea lui Schröder și a militat pentru un plan de cheltuieli mari pentru a stimula economia. El a prezentat alianța ca ultima șansă a centrului de a opri ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, care a obținut peste o cincime din locurile din Bundestag.
Depășind reticența partidului său față de datoria publică, Merz a conceput un plan de cheltuieli keynesian nemaivăzut de la reunificare. Identificând Rusia lui Vladimir Putin drept cea mai mare amenințare la adresa securității Europei și alarmat de dorința lui Trump de a se retrage din NATO, acesta a încheiat un acord cu SPD și Verzii pentru a relaxa plafonul constituțional de împrumuturi, introdus sub fosta cancelară Angela Merkel, pentru a moderniza forțele armate germane. În schimbul sprijinului SPD, a fost de acord să împrumute încă 500 de miliarde de euro în următorii 12 ani pentru a repara infrastructura Germaniei aflată în declin.
După aproape șase luni, economia dă puține semne de redresare, iar frustrarea crește. Institutul Ifo, cu sediul la München, se așteaptă la o creștere a PIB-ului de doar 0,2% în acest an, urmată de o revenire modestă la 1,3% anul viitor, datorită cheltuielilor publice. După o scurtă perioadă de optimism, economia a scăzut din nou, iar problemele industriale s-au adâncit. „Orice licăriri de speranță care apăruseră în rândul producătorilor de bunuri de capital s-au estompat”, a remarcat Ifo. Între timp, AfD a urcat la aproximativ 25% în sondajele naționale. Luna trecută, partidul, clasificat drept „extremist de extremă dreapta” de către agențiile de informații, și-a triplat voturile la alegerile municipale din Renania de Nord-Westfalia, cel mai populat land al Germaniei, pătrunzând în bastioanele industriale ale SPD din valea Ruhr.
„A călătorit mult, dar nu pentru asta a fost ales”, spune Andreas Busch, politolog la universitatea din Göttingen. „Alături de migrație, economia a fost principala problemă pentru alegători – aceștia încă așteaptă.”
Merz și-a apărat călătoriile ca fiind o chestiune de „război și pace”, spunând că politica externă și de securitate, împreună cu politica economică, „nu mai pot fi separate una de cealaltă”.
Neliniștea este profundă chiar și în regiunile mai bogate, în mod tradițional conservatoare, unde se află multe dintre companiile mici și mijlocii din Mittelstand ale țării. În Paderborn, un bastion al CDU cu 150.000 de locuitori din Renania de Nord-Westfalia, o fabrică Benteler zumzăie de viață, emitând gaze și bubuituri puternice în timp ce modelează tuburi de oțel incandescent și alte componente pentru industria auto. Fondată în 1876 și încă deținută de o familie, Benteler este cel mai mare angajator al orașului. Însă Thomas Michels, un director executiv de top în divizia de oțel a companiei, se luptă astăzi cu o furtună existențială.
Industriile germane de bază se micșorează, se plânge el. Producția germană de oțel a scăzut cu 12% în prima jumătate a acestui an, comparativ cu anul trecut. Iar fabricile de automobile, care au produs aproape 6 milioane de vehicule în 2017, dintre care trei sferturi au fost destinate exportului, produc acum 4 milioane. Este puțin probabil ca o creștere a producției de apărare să compenseze pe deplin, spune el: „Un tanc nu este un produs de consum – este un factor de descurajare. Construiești unul și gata.”
Paderborn, un oraș catolic liniștit, fondat în secolul al VIII-lea de Carol cel Mare, a fost guvernat de CDU timp de aproape opt decenii. Dar, pentru prima dată în istoria sa postbelică, în timpul alegerilor locale de luna trecută, candidatul partidului la primărie a fost forțat să intre într-un tur tur cu candidatul Partidului Verde, după ce a pierdut voturile în fața AfD. „Oamenii spuneau că poți pur și simplu să pui o mătură în piață, să o vopsești în negru [culoarea CDU] și oamenii vor vota pentru ea”, spune Stefan-Oliver Strate, noul primar ales al CDU. „Acest lucru nu mai este adevărat.”
Strate, un nou venit în politică, spera să se bucure de un val de entuziasm după alegerea lui Merz. În loc de „vânt din spate”, spune el că a simțit „vânturi laterale și contrare”. În timpul campaniei sale, aproximativ unul din 10 locuitori din Paderborn pe care i-a întâlnit i s-a plâns de Berlin sau Merz.
Cu o majoritate parlamentară de doar 13 locuri, tensiunile și lipsa de disciplină din coaliție alimentează incertitudinea legislativă. Presiunea va crește doar asupra ambilor parteneri de coaliție, cinci state federale urmând să organizeze alegeri anul viitor, inclusiv două foste state comuniste – unul condus de CDU, altul de SPD – pe care se preconizează că le va câștiga AfD.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
