Preotul Dan Damaschin: Nu puteți spune „eu cred în Dumnezeu”, iar în același timp să disprețuiți mamele care dau viață
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
07.02.2026
Cunoscutul preot misionar Dan Damaschin, unul dintre cei mai activi oameni din România care are grijă de mii de copii, care ajută copiii și mamele aflate în dificultate, avertizează, pe pagina sa de Facebook, asupra faptului că, în ultima perioadă, tot mai multe persoane folosesc un limbaj de ură la adresa celor care nu se pot apăra. Adică la adresa mamelor sărmane și a copiilor acestora.
Reproduc integral postarea preotului Dan Damaschin cu speranța că, dacă va atinge măcar un om și acela va renunța la ură, am făcut un lucru bun:
Dragilor, aseară am postat un clip în care i-am confruntat pe cei care, de ani de zile, îmi lasă mesaje și comentarii pe această pagină legate de mamele noastre sărmane și de copilașii lor. Vă spun sincer: sunt foarte trist, chiar înspăimântat. Nu pentru mine, ci pentru că hate-ul crește, pentru că limbajul devine tot mai violent, iar ura se revarsă nu doar asupra mea, ci mai ales asupra mamelor care deja duc o cruce grea.
Să știți un lucru foarte clar! Pe mine mă puteți jigni. Puteți arunca cu noroi, cu vorbe grele, cu pietre, dacă vreți. Sunt preot, sunt obișnuit cu asta și mi-o asum. Dar nu vă permit să jigniți mamele sărmane. Nu vă permit să le umiliți, să le batjocoriți, să le reduceți viața la câteva fraze aruncate din spatele unui ecran.
Am primit mesaje în care mi se spune să „las oamenii în pace”, că fiecare are „dreptul la opinie”, că nu ar trebui să-i „cert” atunci când își varsă năduful. Dar năduful meu cine îl ascultă? Cine îl ia în seamă? Cine vede durerea mea când citesc zeci, sute, chiar mii de comentarii care strivesc niște femei care au ales viața?
De ce alegeți să lăsați răutatea să vă mănânce sufletul și să-L alungați pe Dumnezeu din viața voastră? Nu puteți spune, cu mâna pe inimă, „eu cred în Dumnezeu”, iar în același timp să disprețuiți mamele care dau viață, care nasc, care cresc copii, care se jertfesc. Nu puteți spune că „nu e treaba mea să le plătesc alocația”, în timp ce vă bucurați de o societate care încă mai funcționează datorită copiilor născuți de astfel de mame.
Ce este, de fapt, în sufletul vostru? Cum vă uitați în oglindă după asemenea cuvinte? Cum vă uitați la copiii voștri? Cum vă uitați la părinții și bunicii voștri, care, în marea lor majoritate, vin din familii numeroase, crescute cu greu, dar cu dragoste? Cum vă uitați la mamele voastre care au ales să vă dea viață? Cum?
V-am spus și zilele trecute, de aproape 30 de ani, de când slujesc ca preot în Biserica lui Hristos, strig de la amvon și îi îndemn pe oameni să nască prunci. Este prima poruncă dată de Dumnezeu: „Creșteți și vă înmulțiți”. Este și îndemnul Mântuitorului: „Lăsați copiii să vină la Mine”. Aceasta este temelia acestei lumi.
Îmi amintesc foarte bine anii de început, când, la ședințe și întâlniri oficiale, ajungeam aproape de fiecare dată în polemică cu oameni care promovau contracepția și „protejarea” femeii de nașterea de prunci. Oameni care nu erau părinți, care nu sacrificaseră nimic, dar care trăiau, și trăiesc și astăzi, din munca și jertfa exact a acelor mame pe care le disprețuiesc. Le spuneam atunci că, mergând pe acest drum, școlile se vor închide, satele vor rămâne pustii, iar pensiile vor deveni o problemă. Mi se răspundea zâmbind: „Lăsați, părinte, că românii știu să facă copii”.
Astăzi, după ce aproape opt milioane de tineri au fost alungați din țară, după ce natalitatea s-a prăbușit, vedem cu ochii noștri că nu a fost nicio exagerare. În județul Iași, în 2025, s-au născut aproximativ 6.000 de copii, față de aproape 30.000 în 1989. În același timp, s-au tăiat 21 de clase de a IX-a. Nu trebuie să fii statistician ca să înțelegi unde duce asta.
Când vorbim despre demografie, toți au soluții: politicieni, medici, „specialiști”. Adevărul este unul dureros: necredința este cauza principală. De zeci de ani se promovează avortul, contracepția, fuga de responsabilitate, sub masca „drepturilor”. Iar acum culegem roadele.
Și da, există și o explicație pe care puțini au curajul să o spună: copilul este dușmanul lăcomiei. Pentru că un copil cere timp, răbdare, sacrificiu. Cere ca statul, angajatorii, societatea să fie corecte. Iar într-o lume dominată de profit, mama cu mulți copii devine „problemă”.
Vreți un exemplu viu? Mama Loredana. O mamă cu viață curată, care a adus pe lume 16 copii. Șaisprezece vieți. Șaisprezece suflete. A plecat la Domnul anul trecut, după o luptă grea cu cancerul. Ce a lăsat în urmă? Copii care muncesc, care se iubesc, care se cresc unii pe alții, care visează să devină doctori, pădurari, ingineri. Copii care trăiesc astăzi într-o casă ridicată pentru ei, cu baie, bucătărie, mese la care pot mânca și învăța, paturi în care pot dormi liniștiți. Aceasta este roada unei mame. Și aici vreau să mă opresc puțin la mama Loredana, pentru că ea este răspunsul viu la toată ura aruncată pe internet. Veniți voi și spuneți acestor copii că ar fi fost mai bine să nu se nască.
Veniți și spuneți-le că mama lor a fost ce scrieți unii din voi prin comentarii, cu mare ușurință.
Vă invit să o faceți în fața lor, nu din spatele unei tastaturi. În fața unor copii care nu fac rău nimănui, care muncesc, care se roagă, care plâng în fiecare seară după mama lor, plecată la Domnul mult prea devreme.
Acești copii trăiesc astăzi pentru că o femeie a ales viața, nu moartea. Pentru că o mamă a ales să nască 16 copii și să se jertfească pentru ei până la ultima suflare. Șaisprezece suflete care au vise, care cresc frumos, care se sprijină unii pe alții, care știu ce înseamnă durerea, dar și iubirea.
Vă aud spunând, cu o siguranță rece: „Copiii săraci ajung niște infractori.” Chiar așa să fie? Sau, poate, infractori ajung cei crescuți în prea mult bine, fără limite, fără educație, fără valori? Oare nu cunoașteți și voi destule exemple din viața publică, copii ai unor părinți foarte bogați, care au ajuns huligani, violenți, pierduți? Exemple sunt destule și le știți foarte bine.
Și atunci, are rost să vă mai dau exemple de copii săraci, proveniți din familii numeroase, cu 9, 10, 11 frați, care au ajuns oameni mari, profesori, medici, ingineri, adevărate genii?
Istoria, școala, cultura noastră sunt pline de astfel de exemple. Dragilor, vă contraziceți singuri. Nu sărăcia naște infractori, ci lipsa educației, a credinței și a iubirii.
Nu numărul de copii distruge o societate, ci disprețul față de viață.
Așa că, înainte să mai aruncați cu noroi în mamele sărmane, uitați-vă bine la copiii lor. Priviți-i în ochi. Și întrebați-vă, cu onestitate: chiar voi sunteți cei care aveți dreptul să judecați?
Pentru că, de multe ori, cei pe care îi disprețuiți astăzi sunt exact cei care mâine vor ține lumea aceasta în picioare.
Ori ne întoarcem la Dumnezeu, la familie, la jertfă și la rost, ori ne pregătim să asistăm, neputincioși, la înmormântarea propriului neam. Pentru că acolo unde nu mai sunt copii, nu mai este viitor. Și pentru acest gol vom plăti cu toții!
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
