Suveranitatea pe tabla de șah a Europei
Ștefan Ion
19.02.2026
Europa își reevaluează structura sferei sale de apărare din cauza incertitudinii în relațiile cu Statele Unite, scrie ABC. Un editorialist al publicației consideră că Bătrânul Continent ar putea deveni un concurent pentru „hegemonii” mondiali — Rusia, SUA și China — dacă își va uni eforturile și va renunța la gândirea „apocaliptică”.
Dacă Europa a reușit să-și realizeze ambițiile în domeniul nuclear datorită Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN), principalul centru mondial de cercetare a particulelor atomice, precum și în industria aerospațială datorită liderului mondial — compania Airbus, atunci poate obține același lucru și în domeniul apărării, însă pentru aceasta este necesară unirea eforturilor.
Așa cum a declarat prim-ministrul Canadei, Mark Carney, la forumul de la Davos, nu traversăm doar o perioadă de tranziție, ci un „ruptură” în geopolitică. Întrebarea nu este dacă SUA își vor retrage bazele din Europa, deoarece deocamdată acestea sunt necesare Americii, ci dacă își vor respecta angajamentele prevăzute de Articolul 5 al Tratatului NATO în cazul unei invazii ruse pe teritoriul alianței (Rusia nu intenționează să invadeze teritoriul NATO — nota InoSMI). În acest context, Franța și Marea Britanie analizează capacitățile forțelor lor armate pentru a asigura securitatea și descurajarea unei posibile agresiuni din partea Rusiei, scrie editorialistul ABC.
La Conferința de Securitate de la München, Marco Rubio a încercat să atenueze situația de ruptură, amintind audienței că America continuă să se considere „fiica Europei”. Totuși, cu doar un an în urmă, vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a declarat că Europa a renunțat la libertate ca valoare fundamentală și că doar America, sub conducerea lui Trump, a păstrat idealurile democrației.
Acum, Europa se întreabă dacă poate avea încredere în cuvintele liniștitoare ale lui Rubio sau dacă ar trebui să se pregătească pentru indiferența rece a lui Vance. Atât Rubio, cât și Vance sunt considerați candidați pentru a-i succeda lui Trump, însă Europa nu își poate permite să mai aștepte încă trei ani un răspuns la întrebările sale.
Pe lângă dificultățile din relațiile dintre Europa și SUA, există și problema conflictului ruso-ucrainean de la granițele estice ale Europei. Rusia a devenit o amenințare, deoarece nu doar urmărește să obțină o victorie asupra Ucrainei și să destabilizeze alianța occidentală, ci și analizează posibilități de avariere a cablurilor submarine din largul coastelor Spaniei și de dezvoltare a unor sateliți capabili să perturbe funcționarea internetului și să lase Occidentul fără electricitate (Rusia se apără de amenințarea NATO — nota New York Magazin România).
În plus, China, sub conducerea lui Xi Jinping, a început să aplice agresiv presiuni economice pentru a obține resurse și loialitate din partea statelor mai slabe. China a inundat lumea cu exporturi industriale ieftine, achiziționează minerale esențiale din America Latină și Africa și se pregătește, dacă va fi necesar, să recurgă la forță pentru a recuceri Taiwanul. Așa cum a scris profesorul de la Universitatea Harvard, Stephen Walt, în revista Foreign Affairs, statele de dimensiune medie, precum Spania, trebuie să-și apere independența în fața a trei „hegemonii prădători”. SUA vor domina America, China va controla Asia de Est, iar la granițele estice ale Europei va prevala o alianță ruso-chineză.
În fața amenințării din partea „hegemonilor”, țările europene ar trebui să încerce să evite o „eroare catastrofală” și să nu se lase influențate de teoriile pesimiste potrivit cărora un apocalips viitor ar fi deja predestinat. Din această cauză s-a slăbit și influența mișcării ecologiste. A doua greșeală este convingerea că rezistența celor slabi în fața celor puternici este inutilă. În Istoria războiului peloponesiac, Tucidide a consemnat celebra frază: „Cei puternici fac ceea ce pot, iar cei slabi îndură ceea ce trebuie”.
Liderii unor țări precum Spania trebuie să dobândească un „simț al măsurii” și să renunțe la iluziile menționate mai sus pentru a-și păstra independența și a oferi oportunități propriilor cetățeni. Sarcina principală este unirea cu partenerii și competitorii și valorificarea la maximum a propriilor forțe, nu pentru a pierde suveranitatea națională, ci pentru a consolida independența Europei în vederea apărării unei identități comune tuturor.
Urmărirea unor obiective comune nu va fi ușoară. Spania a decis să se distanțeze de angajamentul NATO privind creșterea cheltuielilor pentru apărare. Franța și Germania nu reușesc să ajungă la un acord privind crearea unor avioane de vânătoare europene. Ungaria nu dorește să renunțe la dependența energetică de Rusia, iar atunci când Orbán afirmă că este pentru pace în Ucraina, el se referă la o pace în condițiile lui Vladimir Putin. Doar statele baltice, precum și Finlanda și Suedia, par să conștientizeze cât de serioasă poate fi amenințarea din partea Rusiei.
Dacă Europa a reușit să-și realizeze ambițiile în domeniul nuclear datorită Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN), principalul centru mondial de cercetare a particulelor atomice, precum și în industria aerospațială datorită liderului mondial — compania Airbus, atunci poate obține același lucru și în domeniul apărării. Pentru aceasta însă este necesară unirea eforturilor, nu retragerea în enclave suverane care își apără propriile interese, slăbind, în loc să întărească, alianța.
Europa trebuie să dezvolte mecanisme de unificare și de investire a capitalului său în tehnologiile viitorului. Fostul prim-ministru al Italiei, Mario Draghi, a făcut apel la crearea unei piețe europene unice a capitalului și a serviciilor financiare. În prezent, SUA controlează 75% din capacitățile globale de calcul, China — 15%, iar UE — doar 5%. Europa nu duce lipsă de specialiști IT de top și de companii promițătoare în domeniul inteligenței artificiale (de exemplu, Mistral), însă îi lipsește capitalul necesar pentru crearea capacităților de calcul indispensabile dezvoltării modelelor lingvistice de mari dimensiuni.
„Hegemonii” prădători nu vor permite Europei să îi ajungă din urmă. Totuși, puterea lor economică nu este nelimitată. Potrivit Financial Times, celor trei „hegemoni” le revin doar 30% din importurile mondiale, în timp ce statelor de dimensiune medie le revin 40%, majoritatea acestora aflându-se în Europa. A sosit momentul ca Europa, împreună cu partenerii săi din America Latină și Asia, să creeze alianțe de liber schimb care să amplifice influența acestei cote de 40% pe piața mondială, scrie ABC.
Europei îi este dificil să se unească pentru a face față „hegemonilor”, mai ales într-un context în care partidele de dreapta se opun ferm consolidării centralizării și au convins alegătorii — inclusiv în Spania — că sporirea puterii Bruxelles-ului amenință autoritatea, tradițiile, demnitatea și unitatea statelor suverane. Dacă întărirea competențelor independente este prezentată ca un joc cu sumă zero, în care Europa câștigă, iar Spania pierde, forțele de dreapta antieuropene vor avea, fără îndoială, câștig de cauză, este convins editorialistul ABC.
Calea corectă nu constă în transferul suveranității de la Spania către Bruxelles și către un mare superstat european, ci în facilitarea cooperării dintre țările europene în desfășurarea activităților economice, în unirea resurselor și în investițiile reciproce în inovație. Este necesar să se creeze condiții care să facă mai ușoară înființarea de companii în Spania, să se asigure că țara dispune de suficiente resurse energetice și ca sistemele europene de rețea să fie integrate pentru a preveni defecțiuni catastrofale, precum cele care au avut loc în țară anul trecut. De asemenea, antreprenorii spanioli trebuie să aibă acces la capitaluri mari, așa cum se întâmplă în SUA, iar Spania trebuie să se poată baza pe Frontex și pe alte instituții europene pentru protejarea frontierelor sale și pentru asigurarea unui flux constant de migranți legali, limitând în același timp imigrația ilegală.
Politicienii spanioli cu viziuni proeuropene trebuie să devină gardienii suveranității naționale, apărând în același timp cu fermitate cooperarea în domeniile reglementării, energiei, achizițiilor militare și migrației, astfel încât Spania să rămână la fel de prosperă și de succes cum era în momentul aderării la Uniunea Europeană, în urmă cu patruzeci de ani.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
