UE: Mai multă stagnare economică, mai multe probleme politice
Daniel George
20.02.2026
Jumătate din statele UE au o creștere a PIB-ului sub 1%, fără a se întrevedea nicio îmbunătățire, scrie Sven R. Larson în The European Conservative.
Sven R Larson, doctor în filosofie, a lucrat ca economist pentru grupuri de experți și ca și consilier pentru campanii politice. Este autorul mai multor lucrări academice și cărți. Scrierile sale se concentrează pe welfare state (statul bunăstării), modul în care acesta provoacă stagnare economică și reformele necesare pentru a reduce impactul negativ al guvernării masive.
Uneori pare inutil să tragi un semnal de alarmă cu privire la starea proastă a economiei europene. De fiecare dată când apare un nou set de date, avem imaginea unei mașini blocate în noroi, care se scufundă încet, în timp ce șoferul nu face niciun efort să iasă la drum.
Datele PIB-ului european din trimestrul al patrulea scot la iveală această imagine. Speram că ultima parte a anului 2025 va fi mai puternică din punct de vedere economic, dar pe baza celor 18 țări pentru care Eurostat a publicat până acum date privind PIB-ul, UE nu ajunge nicăieri.
Date Eurostat:
• Jumătate din cele 18 țări au avut o rată de creștere a PIB-ului ajustată la inflație sub 1% anul trecut;
• Dacă ignorăm Irlanda, a cărei economie oscilează violent, așa cum a fost în primele etape ale industrializării, au existat doar trei națiuni în care economia a crescut cu peste 3%;
• UE în ansamblu a înregistrat 1,6%, zona euro ajungând la 1,5%.
Aspecte pozitive?
Aspecte pozitive? Unul ar fi că rata de creștere a UE este mai mare decât cea de 0,5% din 2023 și de 1% din 2024. Dar, așa cum spune vechea zicală, nicio bucurie nu durează veșnic. Dacă defalcăm aceste cifre pe trimestre, imaginea se întunecă din nou.
În ultimii trei ani, Uniunea Europeană a trecut printr-o „perioadă de vârf” a unui ciclu economic. Această perioadă de vârf a avut loc acum un an, când economia uniunii formate din 27 de state membre a crescut cu 1,7%. De atunci, creșterea PIB-ului a scăzut lent, într-un mod simptomatic al unei economii aflate în drum spre recesiune.
Având în vedere aceste cifre pentru „perioada de creștere” a unui ciclu economic, însăși ideea unei recesiuni iminente este de-a dreptul îngrozitoare. O economie stagnantă nu este doar o problemă pentru cadrele universitare și cei care calculează la trezoreria guvernului. Este o problemă cu consecințe majore pentru familiile muncitoare, ale căror oportunități de carieră se erodează pe măsură ce șomajul crește; pentru antreprenorii ale căror mici afaceri își văd piețele comprimate de stagnarea cheltuielilor de consum; și pentru politicienii care se luptă să echilibreze bugetul guvernamental.
Agravarea problemei politice
O economie stagnantă exacerbează disfuncționalitatea politică a Europei. Aceasta se întâmplă prin agravarea problemei politice deja predominante în țările în care guvernele naționale se luptă să țină partidele naționale conservatoare în afara guvernării. Tot mai multe guverne vor face acest lucru în viitorul apropiat, pe măsură ce conservatorismul național devine un răspuns popular natural la peisajul politic deteriorat al Europei.
Pe măsură ce economiile lor alunecă spre stagnare, tot mai multe guverne europene vor trebui, de asemenea, să se confrunte cu tensiuni crescânde din cauza unor cerințe fiscale din ce în ce mai insuportabile. Aceste tensiuni adaugă un alt nivel de conflict afacerilor guvernamentale.
Într-un moment în care se vorbește mult despre o Europă mai coezivă, performanța economică a continentului indică în direcția opusă. Ca și cum guvernele naționale disfuncționale nu ar fi suficiente, nu se așteaptă niciun ajutor din partea Bruxelles-ului. În ciuda fanfarelor contrare, UE și-a pierdut capacitatea de a oferi conducerea la nivel continental cu care a fost încredințată la înființarea Uniunii Europene.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
