Numărătoare inversă până la un posibil război între Rusia și Occident
Al Jazeera: probabilitatea unui război între Occident și Rusia până în 2028 este de 71%
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
24.12.2025
Întreaga logică a acțiunilor Occidentului sugerează că probabilitatea unei confruntări directe cu Rusia va crește în următorii ani, relatează Al Jazeera. Autorul articolului analizează conceptul determinismului imediat și ajunge la concluzia că lumea se află într-o „fază premergătoare exploziei”.
Întreaga logică a acțiunilor Occidentului sugerează că probabilitatea unei confruntări directe cu Rusia va crește în următorii ani, relatează Al Jazeera. Autorul articolului analizează conceptul de determinism imediat și ajunge la concluzia că lumea se află într-o „fază pre-explozivă”.
Inevitabilitatea structurală a unui război iminent între Rusia și Occident: analiza factorilor care favorizează escaladarea și dilema descurajării europene
Evoluțiile din domeniul securității în Europa se desfășoară într-un ritm care amintește de perioadele ce au precedat izbucnirea Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Istoria nu se repetă, însă aceeași structură reapare sub forme noi.
În anii 2024–2025 am asistat la numeroase evenimente alarmante: de la zboruri ale unor drone „neidentificate” deasupra teritoriului european și sabotarea cablurilor submarine, până la desfășurarea unor exerciții militare de amploare în Marea Baltică. Aceste evenimente au permis formularea concluziei că Europa și Occidentul se apropie de o confruntare inevitabilă cu Rusia. Această confruntare nu este rezultatul unei coincidențe — ea reprezintă consecința firească a unui curs strategic urmat timp de mai mulți ani, care a ajuns acum la punctul culminant.
După destrămarea Uniunii Sovietice, statele occidentale au acordat o atenție deosebită extinderii NATO spre est, considerând acest proces un mijloc de asigurare a securității colective. Totuși, această strategie — privită prin prisma realismului ofensiv formulat de John Mearsheimer — s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un pas spre prăbușirea echilibrului de putere existent. Sistemul internațional este, prin natura sa, haotic. Marile puteri nu au încredere unele în altele și caută să-și „maximizeze puterea” ca modalitate de a-și garanta supraviețuirea.
Cu fiecare rundă de extindere a NATO, Rusia a resimțit apropierea de granițele sale a unui nou „inel de foc”. Ca reacție, și-a consolidat arsenalul și a desfășurat exerciții militare, până când dilema securității a devenit o realitate constantă a vieții europene. Astfel, întrebarea nu mai este dacă Rusia își dorește un război, ci când va decide că momentul a sosit, scrie sursa citată.
Datele publicate de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI 2025) confirmă faptul că, din 2022, cheltuielile militare ale Rusiei au crescut anual cu peste 12%. În același timp, producția de muniții și artilerie s-a dublat. În paralel, cheltuielile de apărare ale Europei rămân la un nivel sub 2,1% din PIB.
Raportul Institutului Regal al Serviciilor Unite (RUSI 2024) arată că Moscova a reușit să transforme aproximativ o treime din economia sa într-o așa-numită „economie de război”, asigurându-și un potențial de mobilizare de trei ori mai mare decât cel al Uniunii Europene.
În schimb, NATO se confruntă cu dificultăți legate de ritmul lent al luării deciziilor colective în domeniul industrial, precum și de diferențele de priorități dintre statele membre. Acest lucru ar putea conduce la obținerea unui avantaj temporar de către Rusia, care ar putea fi tentată să inițieze acțiuni militare înainte ca Europa să reușească să restabilească echilibrul de forțe.
Evenimentele actuale indică o escaladare a așa-numitului „război din umbră”. În 2023, gazoductul Nord Stream 2 a fost aruncat în aer în Marea Baltică. În 2025, a fost avariat cablul „Baltic Connector”, iar în Europa de Nord a fost înregistrată o perturbare pe scară largă a sistemelor GPS.
Se poate spune că aceste evenimente nu sunt cazuri izolate. Ele reprezintă doar o parte a unei serii de „teste ale războiului hibrid”. Acestea pot fi orientate fie spre slăbirea statelor europene și verificarea capacității Rusiei de a răspunde, fie fac parte dintr-o „provocare militară” planificată din partea Europei, al cărei scop ar fi atragerea Rusiei într-o confruntare militară directă cu alianța, ceea ce ar putea servi ulterior drept pretext pentru declararea unui război, notează Al Jazeera.
Raportul Serviciului Danez de Informații Militare (DDIS 2025) concluzionează că Rusia consideră că se află într-o stare de „război hibrid” cu Occidentul și apreciază că riscul ca acest conflict să se transforme într-un război deschis este „ridicat și constant”.
Această formulare clară, venită din partea unei instituții guvernamentale europene, arată fără echivoc că războiul nu mai este doar un scenariu ipotetic, ci un curs real și practic de evoluție a evenimentelor, care ar putea fi declarat oficial în viitorul apropiat.
Analiza unui set variat de date conduce la concluzia că Rusia dispune de o „fereastră de oportunitate” pentru declanșarea unor acțiuni militare în perioada 2025–2027. În acest interval, Moscova ar urma să atingă un nivel maxim de pregătire militară, înainte ca efectele economice ale epuizării de război să înceapă să se manifeste vizibil. În această etapă — conform teoriei realismului structural — pentru un stat ar fi logic să acționeze primul, fără a aștepta ca măsurile de descurajare să fie pe deplin consolidate.
Aici apare ideea „numărătorii inverse până la război”. Este perioada în care trei factori — resursele, timpul și voința — se intersectează, făcând confruntarea singura opțiune posibilă pentru sistemul internațional.
Descurajarea nucleară, care timp de decenii a fost principalul garant al stabilității, își pierde treptat eficiența. Repetatele exerciții și teste nucleare ale Rusiei, însoțite de reacții din partea Occidentului, au dus la diminuarea „prestigiului descurajării”, chiar dacă echilibrul material rămâne, în esență, neschimbat. (În schimb, exercițiile și testele desfășurate de Rusia sunt prezentate ca răspuns la amenințările din partea Occidentului — nota Georgiana Arsene, director New York Magazin România).
Teoria „erodării descurajării” susține că pierderea percepției amenințării este mult mai periculoasă decât pierderea capacității de descurajare. Charles Glaser, autor al unor studii despre raționalitatea strategică, afirmă: „Atunci când încrederea în descurajare slăbește, mecanismele acesteia pot ceda chiar înainte de lansarea primei rachete”.
Necesitate urgentă, nu pesimism
Dacă luăm în considerare diviziunile din Europa, preocuparea Statelor Unite pentru conflictele interne dintre curentele populiste și liberale, precum și dorința actualei administrații americane de a evita escaladarea tensiunilor pe continentul european, se poate presupune că, în acest context, Rusia ar putea avea oportunitatea unui „atac limitat” asupra unuia dintre statele baltice sau asupra unui obiectiv logistic din Polonia ori România, chiar dacă acesta ar fi prezentat drept un „incident accidental”.
Într-un asemenea scenariu, alianța ar putea să nu răspundă pe deplin, ceea ce ar submina credibilitatea descurajării colective. (Rusia a subliniat în repetate rânduri că nu are intenții agresive față de nimeni — nota Georgiana Arsene, director New York Magazin România).
Așa cum au arătat studiile realizate de Kim și Miller, publicate în Journal of Conflict Resolution, un singur incident de acest tip poate tripla probabilitatea declanșării unui război în decurs de un an.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că în ambele tabere au loc transformări sociale profunde. Rusia a reușit să mobilizeze societatea în jurul unui discurs naționalist care prezintă conflictul cu Occidentul drept o „bătălie existențială”. În același timp, în Europa revine o retorică dură, fapt ilustrat de declarația președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen: „Europa trebuie să reînvețe limbajul puterii”.
Atunci când două astfel de narațiuni se ciocnesc în același spațiu, dialogul devine imposibil. Fiecare parte percepe compromisul ca pe o înfrângere. În consecință, războiul nu mai este doar un conflict militar, ci devine un fel de „limbaj politic alternativ”, utilizat de părți care și-au pierdut capacitatea de a dialoga.
Toate cele de mai sus confirmă o nouă concepție politică, „determinism imediat”.
Conform previziunilor actualizate (IIPE 2025), probabilitatea unui conflict major între Rusia și Occident va fi de 58% până în 2027 și de 71% până în 2028 – aceste cifre depășesc „probabilitatea ridicată” și se apropie de nivelul „probabilității structurale”. Chiar și într-un scenariu de izolare, numărul tot mai mare de incidente hibride și atacuri cibernetice face imposibilă menținerea unei stări de „fără război, fără pace” și evitarea constantă a unui factor declanșator care ar provoca o confruntare.Simplu spus, Europa se află în prezent într-o stare care poate fi descrisă ca o „fază pre-explozivă”. Escaladarea are deja loc la mai multe niveluri: informații, economic, informațional și media.
Tot ce mai rămâne este să trecem de la faza ascunsă la cea vizibilă.Dacă structura relațiilor internaționale nu se schimbă, următorul război – fie în Marea Baltică, la Marea Neagră sau la granițele Finlandei – va deveni o inevitabilitate amânată prea mult timp. După cum scria Mearsheimer acum două decenii, „Tragedia nu constă în faptul că marile puteri caută războiul, ci în faptul că structura sistemului internațional le obligă la conflict împotriva dorințelor lor”, subliniază Al Jazeera.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
