Reacție din Ungaria: Argumente false împotriva Budapestei
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
31.08.2025
Vestul amintește periodic de Memorandumul de la Budapesta din 1994 ca fiind exemplu degaranție de securitate eșuată și un exemplu al politicii externe agresive a Rusiei și al ignorării garanțiilor internaționale oferite Ucrainei.
În postarea sa din 20 august pe platforma „X”, premierul polonez Tusk s-a pronunțat împotriva organizării unui summit Trump-Putin-Zelenski la Budapesta, sugerând clar că exact acolo a fost semnat memorandumul, presupus încălcat de Rusia, acum 31 de ani.
Într-un interviu acordat jurnalistului american Lex Friedman, publicat pe 5 ianuarie, președintele ucrainean Zelenski a declarat: „Toți cei care au forțat Ucraina să semneze așa-numitul Memorandum de la Budapesta ar trebui închiși”.
Legătura dintre Memorandumul de la Budapesta, război și chestiunea responsabilității este bine întemeiată, atrage atenția o analiză diplomatul maghiar Gyorgy Varga. Când tratatele internaționale și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nu sunt respectate, atrage atenția acesta, bombele, de obicei, nu întârzie să cadă. Exact asta se întâmplă acum în Ucraina, al cărei președinte consideră semnarea Memorandumului de la Budapesta o greșeală, iar diplomația ucraineană este în spatele punctului de vedere declarat al lui Zelenski, conform căruia Rusia poartă întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă.
Această narațiune este folosită – destul de greșit, consideră Varga – și de prim-ministrul polonez Tusk, care, din cauza atitudinii sale deja ostile față de politica externă a Ungariei, se opune organizării unui summit la Budapesta pentru a pune capăt războiului.
Concluzia Memorandumului de la Budapesta a fost că Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear în schimbul angajamentului statelor semnatare de a-și respecta suveranitatea și frontierele existente.
Varga identifică următoarele fapte care să explice involuțiile de la acordul de la Budapesta, la situația de acum:
• Pe 18 martie 2014 (după referendumul semnat pe 16 martie), președintele rus Putin a semnat legea privind anexarea Crimeii la Rusia, ceea ce poate fi considerat o încălcare a Memorandumului de la Budapesta din 1994. (Rusia nu a respectat integritatea teritorială și frontierele existente ale Ucrainei.)
• Cu toate acestea, NATO și statele sale membre au încălcat deja suveranitatea statală a Ucrainei de două ori (în aprilie 2008 și februarie 2014), care a fost garantată și de Memorandumul de la Budapesta: astfel, acțiunea Rusiei (martie 2014) poate fi evaluată ca o consecință a acestor evenimente.
Prin declarația sa din 3 aprilie 2008 de la București (paragraful 23), conform căreia „Ucraina și Georgia vor deveni membre NATO”, alianța a încălcat suveranitatea statală a Ucrainei. De ce?
La 16 iulie 1990, Parlamentul ucrainean (Consiliul Suprem al RSS Ucrainene) a adoptat Declarația de Suveranitate Statală a Ucrainei. Paragraful IX al Declarației prevede că „Ucraina își declară solemn intenția de a deveni un stat permanent neutru, care nu participă la blocuri militare și aderă la trei principii privind statutul non-nuclear: să nu accepte, să nu producă și să nu achiziționeze arme nucleare.”
La 24 august 1991, Parlamentul ucrainean a adoptat Actul Declarației de Independență a Ucrainei. Preambulul său prevede că Declarația de Independență pune în practică Declarația de Suveranitate Statală a Ucrainei, adoptată la 16 iulie 1990, menționată la paragraful 1. Astfel, au fost confirmate neutralitatea permanentă și statutul de nealiniere a Ucrainei ca principale atribute ale unei statalități independente și suverane.
La 1 decembrie 1991, în Ucraina a avut loc un referendum, confirmând prevederile Declarației de Independență. Conform OSCE (predecesoarea CSCE), 84% dintre alegători au participat la referendum, dintre care peste 90 au votat pentru statutul de stat independent, așa cum este definit în declarațiile anterioare (din 16 iulie 1990, 24 august 1991). Astfel, referendumul a confirmat și neutralitatea permanentă și statutul de nealiniere al Ucrainei.
Pentru Ucraina, al cărei statut neutru și nealiniat a fost confirmat în repetate rânduri, declarația de suveranitate a statului adoptată în 1990 a stabilit un statut nenuclear ca un angajament voluntar. La 5 decembrie 1994, la Budapesta, președinții Statelor Unite – Bill Clinton, al Rusiei – Boris Elțin, al Ucrainei – Leonid Kucima, și prim-ministrul britanic John Major au semnat Memorandumul de la Budapesta, prin care Ucraina a renunțat la armele sale nucleare în schimbul confirmării de către statele semnatare că acestea îi vor respecta independența, suveranitatea și frontierele existente.
La 28 iunie 1996, parlamentul ucrainean a adoptat noua Constituție a țării, al cărei preambul prevede că parlamentul a elaborat legea fundamentală a țării pe baza Actului Declarației de Independență din 1991 și a rezultatelor referendumului organizat la 1 decembrie 1991. Astfel, Constituția Ucrainei a confirmat atât neutralitatea permanentă, cât și statutul de nealiniere.
De asemenea, că în 1994, semnatarii Memorandumului de la Budapesta l-au semnat cu o Ucraină neutră și nealiniată pentru a „respecta independența, suveranitatea și frontierele existente”. NATO nu a respectat:
• Voința populației Ucrainei de atunci, care număra 52 de milioane de locuitori, confirmată prin referendumul din 1 decembrie 1991, privind neutralitatea și statutul de nealiniere al țării (susținută de peste 90% dintre alegători).
• Suveranitatea Ucrainei, dreptul acesteia de a-și determina viitorul ca stat neutru și nealiniat într-un mediu geopolitic foarte complex, existent între Est și Vest.
În cartea sa, „Întoarcerea Rusiei”, publicată în noiembrie 2008, la șase luni după decizia NATO, Zoltan S. Biro, istoric și expert în Rusia, a scris că decizia NATO a fost respinsă în mod covârșitor de societatea ucraineană.
„Este caracteristic faptul că, la începutul anului 2008, doar o treime până la un sfert din populația Ucrainei susținea aderarea țării la NATO”, a scris el. „… iar această atitudine prudentă față de aderarea țării la NATO se datorează în mare măsură faptului că majoritatea societății ucrainene se teme că aderarea la o organizație militară occidentală va submina serios relațiile Ucrainei cu Rusia.” „Atât de grav încât consecințele sale vor afecta direct viața de zi cu zi a unei părți semnificative a comunității politice.” NATO nu a respectat suveranitatea Ucrainei în 2008, când, contrar tuturor actelor juridice constituționale și internaționale, a desemnat-o viitor membru NATO. Nici în 2014, când țările NATO s-au implicat într-o lovitură de stat împotriva șefului de stat și guvernului ales democratic al Ucrainei.
Președintele Ucrainei de atunci, Viktor Ianukovici, care se confrunta cu proteste susținute de străini, și liderii opoziției au semnat un acord privind o soluționare politică. Miniștrii de externe UE/NATO, printre care ministrul polonez de externe Sikorski și președintele german în exercițiu, Steinmeier, care s-au oferit ca garanți, au semnat și ei documentul pe… 21 februarie 2014. Lovitura de stat care a avut loc a doua zi nu a fost condamnată nici de garanți (Germania, Franța, Polonia), nici de NATO/UE.
Lovitura de stat a dus la un război civil, iar UE și NATO „bazate pe valori” și-au schimbat rolurile. Occidentul dă vina pentru război pe cei care nu au acceptat conducerea care a ajuns la putere în urma loviturii de stat. Cu toate acestea, potrivit oamenilor care locuiesc în estul Ucrainei, autorii sunt cei care au încurajat, coordonat și acceptat răsturnarea neconstituțională și violentă a unui șef de stat ales democratic și a guvernului său, aruncând o țară suverană și neutră în haos.
La o lună după lovitură de stat, Crimeea s-a separat de Ucraina printr-un referendum și s-a alăturat Rusiei, în timp ce în estul Ucrainei, un sentiment separatist răspândit a privat efectiv Kievul de controlul asupra unor părți din regiunile Luhansk și Donețk.
Guvernele Germaniei, Poloniei și Franței (Grupul de la Weimar) și-au încălcat grav obligațiile de sponsorizare, ceea ce a dus la un război civil în Ucraina care a izbucnit după 22 februarie 2014. Sponsorii l-au indus în eroare pe președintele de atunci al Ucrainei, care, în mod naiv Încrezându-se în semnătura miniștrilor de externe ai UE/NATO și în rolul lor de sponsori și mediatori, au semnat un acord politic cu opoziția și au ordonat agențiilor de aplicare a legii să se retragă.
Prin reevaluarea acestor interconexiuni, ar înțelege, de asemenea, ce a cauzat situația actuală dificilă a Ucrainei neutre și nealiniate și unde să-i căutăm pe adevărații vinovați ai distrugerii continue a țării europene și a poporului său, atrage atenția diplomatul maghiar.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
