Cazul Assange. Autoritățile SUA folosesc protecția secretelor de stat pentru a nu informa corect populația
Daniel George
22.05.2024
Instituțiile de la Washington nu arată nicio dovadă de auto-reflecție după multiple eșecuri ale unui sistem de protecție a secretelor de stat care practic este conceput pentru a înșela. Iar scandalul Assange este un nou exemplu în acest sens. Astfel, autoritățile pretind că păstrează secretele de stat pentru a proteja populația, dar de fapt o fac pentru ca poporul american să nu fie bine informat cu privire la probleme majore. Așa cum a fost în situația privind conflictul din Afganistan, în timpul administrațiilor Bush Jr., Obama, Trump și așa cum se întâmplă în situația conflictului din Ucraina, din timpul administrației Biden.
Vestea bună este că avocații lui Julian Assange au blocat extrădarea în Statele Unite, unde acesta se va confrunta cu o audiere care ar putea să îi aducă o condamnare la închisoare pe viață.. Vestea proastă este că Assange rămâne deținut în penitenciarul de maximă securitate Belmarsh din Marea Britanie, scrie James Bovard în The American Conservative.
James Bovard este autorul a 10 cărți, printre care Public Policy Hooligan, Attention Deficit Democracy, The Bush Betrayal și Lost Rights: The Destruction of American Liberty. Cea mai recentă lucrare a sa este Last Rights: The Death of American Liberty. Bovard a scris pentru New York Times, Wall Street Journal, Washington Post, New Republic, Reader’s Digest și multe alte publicații. Este membru al Consiliului de colaborare al USA Today și colaborator frecvent la The Hill.
„Pedeapsa prin proces” este termenul pe care soția sa, Stella Assange, îl folosește pentru a descrie situația lui. În urmă cu aproape cinci ani, Nils Melzer, raportorul special al ONU pentru probleme privind tortura, a concluzionat, după ce l-a examinat pe Assange, că acesta a arătat toate semnele unei torturi psihologice prelungite.
Doi judecători de la Înalta Curte din Marea Britanie au decis luni că Assange poate depune un recurs complet împotriva încercărilor guvernului american de a-l extrăda. El este acuzat că a încălcat Legea Spionajului prin dezvăluirile Wikileaks din 2010, despre crimele de război ale armatei americane din Afganistan și Irak.
Hotărârea depindea în mare măsură de o eventuală permisiune acordată lui Assange pentru a invoca Primul Amendament în apărarea sa. Avocatul Departamentului de Justiție James Lewis a declarat instanței britanice că Primul Amendament nu se aplică nimănui „în legătură cu publicarea informațiilor de apărare națională obținute ilegal, care oferă numele surselor nevinovate la riscul lor grav și iminent de vătămare”. După cum a menționat The American Conservative într-un articol din 28 martie, guvernul SUA nu a dovedit niciodată că scurgerile de informații ale lui Assange au dus la moartea cuiva.
Informațiile privind probleme de apărare națională reprezintă o sintagmă care distruge din ce în ce mai mult orice efort pentru democrație în politica externă. În fiecare an, guvernul federal creează echivalentul a 20 de milioane de dosare pline cu noi documente secrete. Orice document care este clasificat astfel este tratat ca o relicvă sfântă, astfel că oricine îl dezvăluie este acuzat că lovește națiunea americană.
Oficialii administrației Biden și membrii Congresului care cer tragerea în țeapă a lui Assange nu au oferit nici o soluție pentru acest tip de politică externă politico-birocratică, practic concepută pentru a înșela poporul american. În urmă cu trei ani, funcționarii de la Washington au fost șocați când guvernul Afganistanului s-a prăbușit ca un castel de cărți sub asaltul talibanilor, în ciuda ajutoarelor nesfârșite venite SUA pentru forțele anti-talibani și a manevrelor birocratice menite să aducă o îmbunătățire a situației. Cu 18 luni înainte de acel prăbușire, John Sopko, inspectorul general special pentru reconstrucția Afganistanului, a criticat mușamalizarea instituționalizată: „Se pare că toate veștile proaste au fost clasificate în ultimii ani”, a spus el. Sopko a mărturisit în fața Congresului că a existat „un miros de falsitate în întreaga chestiune din Afganistan…. Problema este că există o descurajare, într-adevăr, în a spune adevărul. De fapt am creat un stimulent pentru a cere oamenilor să mintă”.
Cei de la Washington s-au scuturat de declarațiile curajoase ale lui Sopko precum o rață care se scutură de apă. Iar
Condamnarea curajoasă a lui Sopko s-a aruncat de pe stabilimentul de la Washington ca apa de pe spatele unei rațe. În prezent, afirmațiile optimiste ale administrației Biden privind conflictul din Ucraina sunt cel puțin la fel de înșelătoare precum afirmațiile optimiste pe care administrațiile Bush, Obama și Trump le făceau cu referire la situația din Afganistan.
Cel mai bun antidot împotriva minciunilor sistemice este libertatea presei.
Dacă războaiele pot fi începute prin minciuni, ele pot fi oprite de adevăr, a spus Julian Assange. Dar, în acest moment, există prea puțin sprijin pentru pace sau pentru adevăr.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
