Editorialul lui Duca: România gândește prea mic ca să mai fie mare
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
28.01.2025
România este țara în care se gândește mic și ceea ce este mare. Delirul naționalist și megaloman al lui Nicolae Ceaușescu a fost înlocuit, în anii ce au urmat comunismului, de extrema cealaltă, a desconsiderării propriei identități, propriilor valori, propriului loc.
Deși popor european de când ne știm în istorie, deși membri ai Uniunii Europene de deja 18 ani, la noi încă se vorbește de pro-europenism, de exemplu, iar relația noastră cu țările ce ne sunt colege în UE și în NATO este marcată de un evident complex de inferioritate, de vinovăție, de impostură.
Iar acest lucru este foarte evident în politicile culturale, unde orice țară își afirmă- sau ar trebui să o facă- identitatea și personalitatea.
Simplul fapt că o expoziție ce prezintă tezaurul arheologic al României a fost trimisă într-un muzeu de provincie din Olanda, că asigurările pentru exponate au fostfăcute la prețuri de-a dreptul derizorii, arată micimea gândirii decidenților români când vine vorba de identitatea și demnitatea națională.
Însă acesta este doar vârful iceberg-ului care pare să vrea să scufunde cultura română. Pur și simplu România nu știe să se mai promoveze nu doar în exterior, dar nici măcar intern, printre ai săi.
Banii dați pentru cultură, de către toate bugetele tuturor guvernelor de după decembrie 1989 au fost la limita derizoriului și cheltuiți pentru hrănirea unei birocrații și doar pentru supraviețuirea unor instituții culturale.
Scandalul cu furtul coifului găsit la Coțofenești a fost prilej bun să ne aducem aminte că de peste 20 de ani România nu are un Muzeu Național de Istorie și Arheologie care să funcționeze în parametri normali. Parcă devine de înțeles de ce a ajuns expoziția cu tezaurul arheologic al României într-un muzeu de provincie, când descoperim că România nu își mai permite, de decenii, un muzeu național de istorie și arheologie în propria sa capitală, nu?
Ruine distruse, situri arheologice neglijate, clădiri de patrimoniu lăsate să se prăbușească, cercetări arheologice sistate și muzee încremenite într-o atmosferă de anii 80, acestea caracterizează raportarea României la propria sa identitate istorică din ultimii 35 de ani.
Desigur, există și muzee foarte populare. Însă, din păcate, nu sunt și muzeele cele mai relevante. Și, lucru foarte important, unele dintre ele sunt populare pentru că se bazează pe….escrocherii.
Un bun exemplu este castelul Bran, devenit un soi de Mecca a turismului cultural românesc. Iar motivul este acela că pentru mai toți, Branul este castelul vampirului Dracula.
În fapt, Vlad Țepeș nu a avut nicio treabă cu castelul (ce nici nu avea un rol de reședință aristocratică sau regală) iar simpla asociere profitabilă financiar (din rațiuni…vampirice, biletele sunt inacceptabil de scumpe) a muzeografiei românești cu un vampir nu poate fi caracterizată decât ca…escrocherie.
O situație asemănătoare este și în cazul templului spiritist construit de Bogdan Petriceicu Hașdeu la Câmpina, unde se organizează chiar excursii școlare cu obiectivul….formării elevilor în spiritism?
Coiful de aur al unui rege războinic de acum 2500 de ani a fost furat României. Dar, e momentul să ne întrebăm serios, l-am meritat?
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
