Verdictul împotriva lui Dodik: Politica dictatului unilateral
Ar putea emiterea unui verdict în primă instanță împotriva actualului președinte al Republicii Srpska să devină un eveniment crucial pentru Republica Srpska, Bosnia și Herțegovina și regiunea balcanică în general?
Deși istoria înlăturării forțate a celor mai înalți oficiali aleși în mod liber și a lipsirii de drepturile personale și politice fundamentale a înalților oficiali și funcționari publici din Republica Srpska de către anumiți Înalți Reprezentanți, precum și practica derogării de la competențele constituționale ale entității, se întinde pe o perioadă de douăzeci și opt de ani, emiterea anticipată a unui verdict în primă instanță împotriva actualului președinte al Republicii Srpska, Milorad Dodik, ar putea deveni un eveniment crucial pentru Republica Srpska, Bosnia și Herțegovina și regiunea balcanică în general.
O LUNGĂ ISTORIE DE „OHAERISM”
Având în vedere că un verdict de vinovăție împotriva lui Milorad Dodik ar duce la îndepărtarea imediată a acestuia din funcția de președinte al Republicii Srpska (pe lângă o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între șase luni și cinci ani) și având în vedere practica ilegală de lungă durată menționată anterior de persecutare a reprezentanților politici sârbi de către Înalții Reprezentanți din Bosnia și Herțegovina, s-ar putea pune întrebarea în ce măsură o astfel de îndepărtare, prin consecințele sale juridice și politice pentru Republica Srpska, ar fi diferită de demiterea ilegală a lui Nikola Poplašen de la președinția Srpska de către Înaltul Reprezentant Carlos Westendorp în 1999. Această comparație este deosebit de semnificativă deoarece Poplašen a fost demis de Înaltul Reprezentant pentru că a refuzat să îl numească pe Milorad Dodik prim-ministru.
După cum s-a demonstrat într-un articol recent al eminentului expert juridic din Republica Srpska, Milan Blagojević (disponibil aici), istoria „Ohaerismului” (derivat din Biroul Înaltului Reprezentant – OHR) este excesiv de lungă. Aceasta se referă la guvernarea ilegală a Înalților Reprezentanți în Bosnia și Herțegovina, prin care Occidentul colectiv a exercitat controlul colonial asupra unui stat membru al Organizației Națiunilor Unite în ultimii 30 de ani.
La fel de lungă este și istoria „cooperării” a numeroși funcționari ai Republicii Srpska care, în condiții coloniale, au acceptat dictatele ilegale ale Înalților Reprezentanți, conferindu-le astfel forma juridică necesară prin consimțământul lor.
UN CAZ DIFERIT DE TOATE CELELALTE
Un fapt juridic, precum și un fapt politic evident, diferențiază urmărirea judiciară a lui Milorad Dodik de numeroasele cazuri anterioare de demitere forțată a înalților funcționari ai Republicii Srpska de către Înalții Reprezentanți.
Mai exact, președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, și fostul director al Monitorului Oficial al Republicii Srpska, Miloš Lukić, sunt judecați pe baza modificărilor la Codul penal al Bosniei și Herțegovinei, care au fost adoptate în mod ilegal de Christian Schmidt. Dodik este acuzat de săvârșirea infracțiunii de neaplicare a deciziilor Înaltului Reprezentant deoarece, în calitate de președinte al Republicii Srpska, a semnat un decret prin care au intrat în vigoare Legea privind neaplicarea deciziilor Curții Constituționale a Bosniei și Herțegovinei și Legea privind publicarea legilor și a altor reglementări ale Republicii Srpska, prin care Republica Srpska refuza să publice deciziile viitoare ale Înaltului Reprezentant.
Este important de remarcat faptul că aceste legi au fost adoptate de Adunarea Națională a Republicii Srpska, iar președintele Republicii a fost obligat prin Constituție să le semneze. Lukić este acuzat că a publicat decretele și legile sus-menționate în Monitorul Oficial.
Christian Schmidt
COMISARUL REGIMULUI DE OCUPAȚIE
Deși activitatea legislativă a Biroului Înaltului Reprezentant (OHR) în Bosnia și Herțegovina nu are nicio bază în textul Acordului de pace de la Dayton, iar lipsa legitimității democratice de bază în exercitarea puterii legislative de către Înaltul Reprezentant este cea mai convingătoare dovadă a caracterului colonial al Bosniei și Herțegovinei, Înalții Reprezentanți au reușit în trecut să impună anumite legi Republicii Srpska, ale cărei instituții au consimțit la această practică ilegală.
Cu toate acestea, cazul de față diferă de cele anterioare deoarece „legiuitorul” Christian Schmidt este un „Înalt Reprezentant” ilegitim, deoarece nu a fost numit în același mod ca toți Înalții Reprezentanți anteriori pentru Bosnia și Herțegovina. Ambasada Federației Ruse în Bosnia și Herțegovina a subliniat în mod clar și oportun acest lucru, afirmând că numirea lui Schmidt a fost prima dată când Comitetul director al Consiliului de implementare a păcii nu a reușit să ajungă la un consens. Mai important, din perspectivă juridică, numirea lui Schmidt nu a fost confirmată de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.
Consensul în cadrul Comitetului director al Consiliului de punere în aplicare a păcii, urmat de aprobarea din partea Consiliului de Securitate al ONU, erau garanții esențiale că „Înaltul Reprezentant își poate folosi întreaga gamă de puteri” (a se vedea aici), astfel cum se stipulează în anexa X la Acordul de pace de la Dayton. Fără aceste puteri, Înaltul Reprezentant încetează să mai fie un supraveghetor legal al aspectelor civile ale Acordului de la Dayton și devine în schimb un comisar al unui regim de ocupație.
REZISTENȚA LA VIOLENȚA ILEGALĂ
Această poziție adoptată de Rusia cu privire la „Înaltul Reprezentant” Schmidt este împărtășită de un alt membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU – China. Din această perspectivă, numirea lui Schmidt nu este doar ilegală, ci și reprezintă, din punct de vedere politic, un exemplu de dictat unilateral pe care Occidentul colectiv l-a folosit în timpul încercării sale anterioare de a stabili o ordine globală unipolară.
Acest lucru conduce la a doua diferență fundamentală, deși mai degrabă politică decât juridică, între urmărirea judiciară actuală a președintelui Republicii Srpska, Milorad Dodik, și urmăririle anterioare ale oficialilor din Srpska de către alți Înalți Reprezentanți. Urmăririle penale anterioare și impunerea de legi de către Înalții Reprezentanți au avut loc în timpul unei perioade de hegemonie globală a Occidentului colectiv, care – în ciuda slăbiciunilor personale evidente ale politicienilor sârbi din Republica Srpska – a redus în mod obiectiv posibilitatea de a rezista violenței ilegale a „Ohaerismului”.
Schmidt și fostul ambasador al SUA în Bosnia și Herțegovina, Michael Murphy
SCHMIDT – UN SIMBOL AL EȘECULUI POLITICII ANTERIOARE A SUA
Astăzi, când asistăm la prăbușirea evidentă a proiectului globalist al unipolarității, ar fi nejustificat din punct de vedere politic și dăunător din punct de vedere național ca instituțiile Republicii Srpska și cetățenii săi să nu se opună în unanimitate politicii de „Ohaerism” impuse de nelegitimul „Înalt Reprezentant” ca moștenire a lumii unipolare. Întrucât Schmidt, lipsit de legitimitate juridică, își trăgea anterior puterea politică exclusiv din sprijinul fostului ambasador american Murphy, plecarea acestuia și schimbările de la Casa Albă oferă Republicii Srpska motive suplimentare pentru a se opune politic oficialului bavarez, acum slăbit.
Având în vedere că securitatea Balcanilor în secolele XIX și XX a depins de stabilitatea centrului său geografic – Bosnia și Herțegovina – și că securitatea Europei, și chiar a unor părți din Eurasia, a depins de situația din Balcani, autoritățile Republicii Srpska ar trebui să lege problema „Înaltului Reprezentant” nelegitim Christian Schmidt de problema mai largă a stabilirii securității pe continentul european după colapsul intervenției militare occidentale în Ucraina, în cadrul negocierilor dintre Rusia și Statele Unite.
Christian Schmidt întruchipează pe deplin politicile „statului profund” american și structurile sale coloniale europene, de care Trump și administrația sa se distanțează în mod clar. Mai precis, Christian Schmidt simbolizează eșecul politicilor americane anterioare și agresiunea lor inutilă față de Federația Rusă, care a adus lumea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial, în primul rând prin nerespectarea intereselor geopolitice vitale ale Moscovei.
PE MASA NEGOCIERILOR RUSO-AMERICANE
Având în vedere riscurile potențiale cu care se confruntă Europa din cauza „butoiului cu pulbere” său istoric, respingerea reprezentantului Rusiei în Comitetul director al Consiliului de implementare a păcii în timpul selecției lui Schmidt și ocolirea deliberată simultană a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite constituie dovezi importante ale nerespectării intereselor vitale ale Rusiei. Prin urmare, această chestiune ar trebui să fie inclusă pe agenda de negocieri ruso-americană.
Dacă abolirea instituției Înaltului Reprezentant este poate prematură în faza inițială a restabilirii încrederii între Rusia și Statele Unite, atunci numirea unui nou Înalt Reprezentant legitim, selectat în același mod ca toți cei dinaintea lui Schmidt, ar fi cea mai bună dovadă că încrederea reciprocă – legată de recunoașterea reciprocă a intereselor geopolitice – a fost restabilită într-o zonă geografică de care depinde securitatea Europei.
Serbia ar trebui să sprijine Republica Srpska în lobby-ul său pentru a pune problema „Înaltului Reprezentant” nelegitim Schmidt pe agenda negocierilor ruso-americane. Din păcate, situația din Serbia sugerează că șansele ca acest lucru să se întâmple sunt reduse.
Pentru ca eforturile de politică externă de înlăturare a administratorului colonial Schmidt din Bosnia și Herțegovina să aibă succes, este esențial ca liderii Republicii Srpska să demonstreze o hotărâre fermă de a refuza să pună în aplicare verdictele Curții din Bosnia și Herțegovina atât timp cât „Înaltul Reprezentant” Schmidt rămâne în țară. În plus, sprijinul unitar din partea cetățenilor Republicii Srpska pentru o astfel de politică este esențial.
ÎMPIEDICAREA FUNCȚIONĂRII SIPA
În activitatea de lobby pentru a aduce problema „Înaltului Reprezentant” ilegal Schmidt pe masa negocierilor ruso-americane, Republica Srpska ar trebui să primească în primul rând asistență din partea Serbiei. Protejarea instituției președintelui Republicii Srpska și a lui Milorad Dodik personal de urmărirea penală ilegală din partea Curții din Bosnia și Herțegovina – bazată pe un act ilegal impus de un „Înalt Reprezentant” ilegitim – este o obligație a guvernului sârb. Această obligație rezultă din faptul că Serbia este un garant al Acordului de pace de la Dayton, dar și din articolul 13 din Constituția sârbă, care mandatează direct toate instituțiile statului să protejeze drepturile sârbilor din străinătate.
Pentru ca eforturile de politică externă menite să înlăture administratorul colonial, Bavarian Schmidt, din Bosnia și Herțegovina să aibă succes, trebuie să existe mai întâi un nivel ridicat de acord și determinare în cadrul conducerii Republicii Srpska. Aceasta include decizia de a nu pune în aplicare nicio condamnare obligatorie din punct de vedere juridic a Curții BiH împotriva lui Milorad Dodik și, în acest sens, de a împiedica funcționarea Agenției de Stat pentru Investigații și Protecție (SIPA) pe teritoriul Republicii Srpska.
SUVERANITATE DOVEDITĂ ÎN DOMENIUL POLITIC
În consecință, pentru ca un caz individual să beneficieze de un cadru juridic general, este necesar să se adopte o lege privind neexecutarea deciziilor Curții și Parchetului din Bosnia și Herțegovina pe teritoriul Republicii Srpska – asemănătoare cu legea deja adoptată privind neexecutarea deciziilor Curții Constituționale din Bosnia și Herțegovina. Această lege ar trebui să rămână în vigoare până când Comitetul director al Consiliului de implementare a păcii (PIC) și Consiliul de Securitate al ONU numesc oficial un nou Înalt Reprezentant.
Curtea și Parchetul din Bosnia și Herțegovina au devenit efectiv instrumente de aplicare a regimului arbitrar al nelegitimului „Înalt Reprezentant” Schmidt. Problema validității juridice a unor astfel de acte în cadrul unei ordini „juridice” coloniale – una care s-a îndepărtat de mult de cadrul stabilit prin Acordul de la Dayton – este de importanță secundară. Ceea ce contează cu adevărat este dacă Republika Srpska este pregătită să își apere suveranitatea. Suveranitatea nu este doar un concept juridic, ci o chestiune de putere politică, dovedită prin acțiune politică.
REVENIREA LA FUNDAMENTELE DIN 1995
Contestarea legitimității așa-numitului „Înalt Reprezentant” Schmidt, alături de Curtea și Parchetul BiH, ca simple instrumente ale guvernării impuse de OHR, este crucială pentru internaționalizarea problemei restabilirii guvernării BiH la cadrul său inițial de la Dayton. Curtea și Parchetul BiH au fost înființate în afara și cu încălcarea Acordului de la Dayton, cu scopul clar de a transforma BiH dintr-o confederație într-o federație. Atât actorilor naționali, cât și celor străini trebuie să li se reamintească în mod constant că BiH se va dezintegra dacă nu va reveni la statutul său din 1995 – adică la structura descrisă în Constituția de la Dayton.
De la semnarea Acordului de la Dayton, a existat un proces continuu de derogare de la poziția constituțională a Republicii Srpska. Cu toate acestea, nu au existat niciodată circumstanțe internaționale mai favorabile pentru oprirea și inversarea acestui proces. Dacă se va ajunge la acest punct de cotitură istoric – și dacă apărarea celui mai înalt oficial al Republicii Srpska va aduce în cele din urmă beneficii politice durabile entității înseși – depinde de maturitatea și curajul liderilor politici sârbi și de previziunea poporului Republicii Srpska.
Sursa: EagleEyeExplore
