0 4 minute o lună

Teodor Ionescu

06.09.2024

Turcia a anunțat planurile pentru proiectul TurkStream2, consolidând Turcia pe harta geostrategică a intereselor energetice și transformându-o într- o punte importantă între cele două tabere geopolitice ce împart în acest moment lumea.

Conform ministrului turc al energiei, Alparslan Bayraktar, compania de gaze turcă, deținută de stat, BOTAȘ, va fi capabilă să exporte între 7 și 8 miliarde de metri cubi de gaz înspre Europa centrală. Gazul nu va fi doar rusesc, a asigurat acesta, ci un ”amestec turcesc”, fiind gaz din mai multe surse (rusesc, iranian, caucazian, din Asia Centrală, producție internă, etc). Gazul rusesc se presupune că va reprezenta 40% din total, spune o analiză Politico.

Dependența UE de gazul rusesc nu poate fi înlăturată. Chiar în ciuda eforturilor politice de a reduce dependența, de la începutul anului, cel puțin 15% din gazul din UE este rusesc. UE plătește pentru gazul rusesc de două ori mai mulți bani decât cei investiți ca ajutoare pentru Ucraina.

Prin actualul TurkStream, gazul ajunge în Austria, Italia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Croația, Grecia și Bulgaria, dar creșterea cantității de gaze prin TurkStream2 va face posibilă alimentarea și altor țări europene.  De asemenea, noul proiect securizează gazul rusesc în fața unor noi sancțiuni pricinuite de războiul din Ucraina.

Dacă ruta ucraineană a gazelor rusești spre UE ar putea fi oprită oricând, a opri proiectul TurkStream ar fi mult mai dificil pentru SUA și aliații acesteia.  Compania turcă BOTAȘ face, prin mixtul său de gaze, foarte dificilă identificarea gazului ca fiind ”rusesc”. De asemenea, permite Gazprom să gândească închiderea tranzitului de gaze prin Ucraina, ceea ce ar reprezenta o lovitură economică suplimentară pentru Kiev.

Turcia nu este condiționată de apartenența la UE și nici nu mai este convinsă de promisiunea unei astfel de aderări în viitor, de aceea nu se supune regulilor UE cu privire la competitivitate.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană poate acționa politic. Suprataxarea gazului venit din Turcia și Ucraina ar permite nu doar obținerea de bani pentru susținerea Kievului, dar ar face și gazul rusesc, acum ieftin, mult mai puțin competitiv.

Acum depinde de Uniunea Europeană cum va înțelege să regândească relația cu Rusia și cu Ucraina în următorii 5 ani de zile.  Comisia von der Leyen II are de ales între a continua linia dură din ultimii 5 ani sau de a modera mai mult tensiunile, în perspectiva unei tot mai necesare păcii.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole

Vamos!

2 minute 3 luni