UE trebuie să revină la principiul subsidiarității
Teodor Ionescu
17.10.2024
Uniunea Europeană trebuie să se confrunte cu onestitate cu eșecul politicilor sale cu privire la migrație și să accepte că această problemă poate fi administrată mai bine de fiecare stat suveran în parte, decât de Bruxelles, este concluzia unei analize publicate de European Conservative.
Principiul subsidiarității este fundamental pentru Uniunea Europeană. Conform principiului subsidiarității, UE „intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi atinse în mod suficient de către statele membre”. Când vine vorba de migrație, este clar că, în contextul în care au trecut 30 de ani de politici UE pe tema migrației impuse statelor membre, este clar că trebuie revenit la principiul subsidiarității. Politica UE a devenit un fiasco.
Numărul în creștere al infracțiunilor în UE este un bun semn al eșecului politicilor UE cu privire la migrație. La fel faptul că securitatea frontierei marine a UE este departe de a fi suficientă. Valurile de migranți ilegali care ajung fraudulos în Europa prin ruta mediteraneană sunt departe de a fi fost îmblânzite.
Desigur, sunt și realizări ce nu trebuie să fie invalidate: UE a creat baze de date utile, precum Eurodac, VIS și SYS. La fel, zona Schengen rămâne una din cele mai importante realizări din istoria Europei, existând de asemenea politici deosebit de utile de solidarizare europeană.
Însă sunt probleme ce este destul de evident că nu pot fi administrate de către Bruxelles: sistemul de azil este un dezastru – o sursă de tensiune între state și o binefacere pentru contrabandişti. Politicile de reunificare a familiei sunt uluitor de laxe; controlul la frontieră este complet îngreunat de o deturnare a sensurilor drepturilor omului; politica de returnare a imigranților ilegali este o vastă înșelăciune; iar agenția Frontex a fost transformată într-un organism care, în loc să ajute statele să controleze frontierele, le monitorizează în timp ce fac acest lucru.
Totuși cine să fie vinovat pentru această catastrofă. Un Parlament european care legiferează pentru ONG-uri și este complet deconectat de opinia publică europeană? O Comisie care nu ține cont de chestiunile suverane și a cărei părtinire pro-migrație este din ce în ce mai evidentă? State membre care se eschivează de la responsabilitățile lor, delegându-le birocrației UE? Toate aceste întrebări conduc la aceeași concluzie: prin încălcarea flagrantă a principiului subsidiarității, UE pur și simplu nu este în măsură să ducă la îndeplinire o politică de migrație eficientă care să fie aliniată cu așteptările cetățenilor europeni.
De aceea devine inevitabilă ”naționalizarea” politicilor cu privire la migrație. Și modelul sancționatei (de către UE), Ungarii, este preluat și de alte state, de exemplu Olanda sau Franța.
Chiar și Polonia, al cărei premier Tusk este foarte apropiat de linia Comisiei Europene, anunță măsuri suverane stricte în ceea ce privește migrația.
De asemenea, apare un alt model, al Danemarcei, care deși este stat membru cu drepturi depline în Schengen, nu este supusă sistemului european de azil și migrație. Celebrul ”opt-out”, obținut după ce danezii au votat împotriva tratatului de la Maastricht, este acum cerut și de alte țări.
Ce urmează aproape inevitabil este rediscutarea și modificarea Tratatelor UE, care să ducă la renaționalizarea anumitor politici acum europene. Iar perspectiva unui ”opt-out” în ceea ce privește politicile migraționiste este tot mai evidentă la orizont, consideră The European Conservative.
Nu este însă nimic revoluționar în aceste perspective. Este vorba de o Europă cu mai multe viteze și cu o geometrie variabilă, lucruri de facto evidente încă de la începutul procesului de consolidare al UE. Revenirea la subsidiaritate este ceva foarte european și firesc.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
