Militarism fără busolă: Elitele europene accelerează spre catastrofă
Daniel George
13.03.2025
Lipsită de orice gândire strategică, o nouă tendință belicoasă care impulsionează elitele a intrat într-o suprasolicitare cataclismică în ultimele săptămâni, scrie Almut Rochowanski în site-ul Responsible Statecraft.
Almut Rochowanski este bursier nerezident la Institutul Quincy și activist independent, care lucrează în ultimii 20 de ani cu organizații ale societății civile din Rusia, în special în Caucazul de Nord, Ucraina, Caucazul de Sud, Asia Centrală și Belarus.
Experții și liderii americani în securitate le-au spus aliaților europeni ai NATO să majoreze cheltuielile pentru apărare timp de cel puțin un sfert de secol, inițial ca o îndemnare blândă, apoi mai insistent, ajungând la un zgomot asurzitor după alegerea lui Trump.
Controversata conferință de presă de la Casa Albă, cu președintele Vladimir Zelenski, din 1 martie, i-a șocat pe europeni, ei fiind oameni complezenți, și totodată i-a făcut să se gândească la înarmare.
Dar această abordare pune căruța cheltuielilor militare înaintea calului unei evaluări dinamice a amenințărilor cu care se confruntă țările europene. A crește cheltuielile militare până la o cotă arbitrară din PIB sau până la un anumit număr de miliarde de euro, pentru a cumpăra sisteme de arme favorizate de lobbyiști, dar cu o eficiență îndoielnică, este o alternativă slabă pentru o strategie cuprinzătoare privind securitatea europeană.
O strategie europeană de securitate care să își merite denumirea ar trebui să includă eforturi politice și diplomatice: diplomația de încheiere a războiului pe termen scurt, un mecanism de consultare a crizei care să fie începutul unei noi arhitecturi europene de securitate, constând în regimuri reciproce de control al armelor, de consolidare a încrederii și eventual de dezarmare.
O privire mai atentă asupra Europei arată, de asemenea, că o nouă tendință belicoasă impulsionează elitele continentului, iar această tendință a intrat în exces cataclismic în ultimele săptămâni. Nicăieri această nouă belicozitate nu este mai pronunțată decât în Germania, unde liderii politici și o nouă generație de „experți militari” se completează reciproc.
Oficialii germani se focusează pe termenul „Kriegstüchtigkeit” – un substantiv compus care înseamnă „bun la război” – și care nu ar suna deplasat într-un jurnal de știri din 1940, pronunțat în dicția pompoasă a acelei epoci. A fost nevoie ca un general de brigadă în retragere să le reamintească germanilor că aceasta este o abatere de rău augur de la nomenclatura anterioară, „Verteidigungsfähigkeit” – sau „capacitate de apărare”.
Europa pare că alocă sume uriașe de bani fără a ține cont de noile evoluții tehnologice și tactice dramatice de pe câmpul de luptă ucrainean, cu atât mai puțin de o evaluare consolidată a amenințărilor și a modului în care acestea ar putea fi tratate mai eficient printr-o serie de politici externe non-violente.
Dacă militarismul a fost rău pentru SUA, ducând la războaie prelungite care nu au dus la o securitate mai mare, ci la epuizarea bunăstării societății americane, la capturarea politicii acesteia de către lobby-urile armatei și la erodarea democrației, de ce ar fi bun un astfel de militarism pentru Europa?
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
