0 6 minute 4 săptămâni

Tudor Păcuraru, Colonel (r) SRI

13.11.2024

Tocmai s-au încheiat, cu rezultate neașteptate, alegerile prezidențiale din Statele Unite. În baza sondajelor de opinie, toți specialiștii contau pe o confruntare strânsă dintre cei doi candidați. Când colo, am asistat la o victorie detașată a candidatului Partidului Republican. Au devenit oare neadecvate instrumentele sociometrice? Nu! Cauza e mai profundă: agenda Woke a reușit să modifice percepția publică asupra politicii.

În mod tradițional, politica este o problemă de opțiune. Mai nou, sub influența acelei ”Cancel Culture” promovate de mediile Woke, ne-am reîntors la modul leninist de a face politică: oricine nu e cu noi e contra noastră! Dacă ești de altă părere în ce privește promovarea educației de gen în școli, e clar: ești reacționar, ești corupt, ești securist, ești ținta oprobriului progresist! Sub această presiune, electoratul – din Statele Unite, dar și de pe la noi – a adoptat comportamente care, anterior, erau specifice numai regimurilor totalitare: una răspunzi la sondaje, alta votezi. Oricine te întreabă, ești de acord cu demolarea statuii ”exploatatorului, colonialistului Cristofor Columb”, cu ”canabisul recreațional”, ba chiar cu desființarea Poliției. Dar în cabina de vot te uiți în stânga, te uiți în dreapta și când vezi că ești singur, tai de pe listă pe cei care sub pretextul ”corectitudinii politice” propagă asemenea enormități. De aici vine irelevanța sondajelor de opinie, într-o lume unde politica a devenit, din confruntare de idei, conformare la idei din ce în ce mai ciudate, promovate de grupuri gălăgioase, dar ultra-minoritare.

Mai rău: nu numai sondajele sunt afectate, ci însăși modul de a face politică! Odinioară, politica era confruntare de programe, de proiecte; acum a devenit confruntare de ”dezvăluiri”. La noi ca și în lumea întreagă, preocuparea de bază este demascarea ”incorectitudinii” oponenților. Orice argument este considerat demn să fie adus în atenția publicului: lucrarea de doctorat a candidatului Ciucă, presupusa amantă pesedistă a candidatului Geoană, diploma de bacalaureat dispărută a lui Ciolacu, fiica anarho-comunistă a doamnei Lasconi, relațiile cu ”spionii ruși” pe care le-ar avea domnul Simion. Dezbaterea s-a deplasat spre bârfă, confruntarea a devenit suburbană, de la un moment la altul te aștepți ca dezbaterea să degenereze în repriză de box.

Iar reacția electoratului este pe măsură. Acum câțiva ani, numeroși erau aceia care se lăsau amăgiți să se joace cu lanterna, prin Piața Victoriei. Dar, ajunși la Putere, ”reziștii” au servit electoratului un asemenea șir de surprize neplăcute, încât azi alegătorii se crucesc când aud de ei. Ca o rezultantă trans-partinică, încrederea în întreaga clasă politică este în cădere liberă – și eu cred că acesta a fost de la bun început efectul urmărit de grupările de presiune minoritare care, în numele ”corectitudinii politice”, au transformat confruntarea de programe în vânătoare de ”pesedoși”, iar sexul oral în concept de guvernare. Pe fondul incredibilei naivități a politicienilor, grupările marginale care propagă asemenea comportamente au reușit să submineze credibilitatea forțelor politice majore, dobândind o influență care, ulterior, nu este validată de votul popular.   

Dar, chiar dacă la urne exponenții ”Cancel Culture” înregistrează eșec după eșec, încetul cu încetul își ating scopurile: în fața avalanșei de mizerii suburbane care până și pe Caragiale l-ar lăsa mască, se instalează lehamitea de politică. Într-o sală goală, chiar și cea mai pițifelnică voce se aude mai tare; absenteismul electoral aduce în prim-plan grupările ciudate care, promovând agende radicale, au un electorat minimal, dar ultra-fidel.

La aceste evoluții, reacția clasei politice a fost până de curând nu numai nulă, ci și neavenită. Cu trei săptămâni înainte de primul tur, politicienii noștri au descoperit că amiaza e la ora 12, iar spațiul public este invadat de batalioane de troli, mercenari ai urii. Marea surpriză – pentru ei! – e că acești mercenari nu sunt parașutați de Wagner, ci sunt chiar de-ai noștri, așa cum arată rapoartele SRI. Mai pe înțeles: după ce au transformat confruntarea politică în hazna, chiar politicienii se plâng că pute rău!

Există cale de întoarcere la o relativă decență, la o oarecare normalitate? Da, dar nu va fi ușor. Va trebui să așteptăm să-și facă numărul și să iasă de pe scenă această generație de panglicari cu studii pe blat și programe plagiate. Formați în haoticul deceniu 1990, ei tocmai dovedesc că nu reușesc să depășească mentalitatea de gașcă, strategia de încăierare, vocabularul de penitenciar. Să sperăm că generația anilor 2000, care tocmai intră în politică, va fi mai șlefuită – deși dacă mă uit la rezultatele faimosului program prezidențial ”România Educată”, parcă mă încearcă o mare îndoială…  

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Previzualizare articole