Expert american: Stânga europeană ar trebui să nu mai fie așa speriată de Rusia
Daniel George
25.03.2025
Un oficial francez care trădează înclinații paranoice a ținut un discurs în care îl batjocorește pe Trump și îl face „trădător”, dar astfel de discursuri nu pot împiedica inevitabilul, scrie Anatol Lieven în Responsible Statecraft.
Anatol Lieven este Director al Programului Eurasia la Institutul Quincy pentru Guvernare Responsabilă. El a fost profesor la Universitatea Georgetown din Qatar și la Departamentul de Studii de Război al King’s College din Londra.
De-a lungul Războiului Rece, personalitățile și mișcările progresiste din Europa și SUA au fost acuzate în mod regulat că sunt – în cel mai bun caz naive cu privire la amenințarea sovietică, în cel mai rău caz agenți sovietici și potențiali colaboratori.
Dar când Războiul Rece s-a încheiat și Uniunea Sovietică s-a prăbușit, am fost uimiți să constatăm – nu numai că Uniunea Sovietică și armata ei erau foarte slabe, ci și faptul că Uniunea Sovietică era, la rândul său, înspăimântată, spune Lieven.
Astăzi, prea multe personalități din stânga folosesc aceeași tactică pentru a denunța administrația Trump și susținătorii europeni ai unei păci de compromis în Ucraina. Există motive ample pentru a-l condamna pe Trump și modalități ample de a face acest lucru. Dar pentru oricine își amintește de Războiul Rece, limbajul „trădarii”, „colaborării” și „capitulației” nu ar trebui să fie printre ele. Și cu siguranță, criticii de stânga ar trebui să recunoască deschis că unele dintre aceste guverne europene, falimentate din punct de vedere politic și intelectual, generează paranoia pentru a recâștiga sprijinul public.
Reprezentativ pentru această abordare, exprimată de un politician de centru-dreapta, dar răspândită pe scară largă și aprobată și de cei de centru-stânga, este discursul senatorului francez Claude Malhuret din 4 martie. Este un rezumat perfect a ceea ce instituțiile europene numesc „dezbaterea” asupra războiului din Ucraina.
Malhuret l-a descris pe Trump drept un „trădător” ce „capitulează în fața lui Putin”, ajutat de „colaboratorii lui Putin” din Europa. El a spus că Trump și-a afișat „trădarea” și a făcut „un alt pas în infamie” prin oprirea ajutorului militar al SUA către Ucraina. O săptămână mai târziu, pe 11 martie, Trump a reluat ajutorul Ucrainei, după ce între timp, și prin această presiune, a convins guvernul ucrainean să se alăture Statelor Unite pentru a cere o încetare a focului de 30 de zile în Ucraina – un apel întâmpinat cu respingere furioasă de către rușii de linie dură și cu mare prudență din partea lui Putin.
Deci, această mișcare a lui Trump nu a fost „capitulare”, ci un pas brutal, dar eficient, pe drumul către o pace de compromis.
Malhuret a spus că „noi [adică europenii] am fost în război cu un dictator [adică Putin]. Acum luptăm împotriva unui dictator susținut de un trădător [adică Trump]”. De fapt, întreaga abordare a Occidentului față de războiul din Ucraina a fost, încă de la început, tocmai aceea că „nu ne-am luptat” împotriva Rusiei. Nu Trump, ci Biden și toți ceilalți lideri NATO au declarat public și în mod repetat că nu își vor trimite trupele să lupte în Ucraina. În schimb, am furnizat arme și bani. Ucrainenii, nu francezii sau britanicii, sunt cei care au luptat și au murit.
Discursul lui Malhuret este structurat în jurul afirmației că „înfrângerea Ucrainei ar fi înfrângerea Europei”. Din aceasta el trage o întreagă demonologie medievală, un Malleus Maleficarum cu consecințe îngrozitoare, inclusiv că „Sudul Global nu va mai respecta Europa și va decide în schimb să ne calce în picioare”. Din care afirmație bizară trebuie să înțelegem că doar sferele rusești de influență îi trezesc obiecții lui Malhuret. Când vine vorba de Franța în Africa, este clar că omul încă trăiește în anii 1970.
În loc de sperieturi isterice și demonizarea vocilor alternative, Europa are nevoie de o dezbatere calmă, sobră și bazată pe dovezi despre pacea în Ucraina și propria sa securitate. O astfel de dezbatere ar recunoaște anumite fapte de bază: că nu poate exista nicio garanție absolută de securitate pentru Ucraina, în afară de înfrângerea totală a Rusiei, ceea ce pur și simplu nu este posibil. Mai mult, că forțele europene de menținere a păcii pentru Ucraina nu sunt o posibilă parte a unui acord de pace, ci o rețetă pentru amânarea nesfârșită a păcii și că, deși UE poate și ar trebui să sprijine Ucraina în timp ce procesul de pace continuă, blocarea unei reglementări și continuarea războiului fără sprijinul SUA ar însemna o catastrofă pentru Ucraina, susține Directorul Programului Eurasia la Institutul Quincy pentru Guvernare Responsabilă.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
