
Daniel George
19.05.2025
Din punct de vedere istoric, UE și China au avut o relație complexă. Acest lucru a fost rezumat în perspectiva strategică UE-China din 2019 a Comisiei Europene, care menționa China atât ca „partener strategic”, cât și ca „concurent economic” și „rival sistemic care promovează modele alternative de guvernare”, transmite The Conversation.
De la publicarea perspectivei, tensiunile dintre cele două puteri nu au făcut decât să crească. Mai recent, dezacordurile privind responsabilitatea Chinei pentru originea pandemiei de COVID și poziția Chinei față de războiul din Ucraina au contribuit semnificativ la înrăutățirea relației.
Cu toate acestea, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă este o evoluție potențial revoluționară. Războiul comercial în curs de desfășurare al președintelui SUA, care vizează atât UE, cât și China, ar putea conduce acești actori la o apropiere care le-ar permite să reziste mai bine atacului Washingtonului. Mulți analiști indică acum o „resetare” a relațiilor UE-China, dar situația este departe de a fi clară.
Ideea unei „resetări” bruște a relațiilor UE-China este dubioasă din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, urmărirea de către UE a unor relații reînnoite cu China nu este exclusiv o consecință a politicilor noii administrații americane. Aceasta este în desfășurare de cel puțin doi ani, deoarece Ursula von der Leyen și Emmanuel Macronau călătorit în China în aprilie 2023 cu scopul explicit al unei „resetări” a relațiilor.
În al doilea rând, o strategie de reechilibrare față de China față de SUA era deja analizată de Uniunea Europeană încă din 2017, în timpul primei administrații Trump, deși această inițiativă nu a reușit să producă rezultate semnificative.
Pentru a evalua corect șansele unei schimbări de amploare în relațiile UE-China, trebuie puse două întrebări: în ce măsură este vorba despre o schimbare reală și nu doar retorică? Și ce este dispus să cedeze fiecare dintre cei doi actori pentru a îmbunătăți relația?
China consideră UE ca fiind slabă și divizată și, contrar aspirațiilor UE, continuă să nu o ia în serios. Prin urmare, China consideră că declarații și gesturi simbolice – cum ar fi ridicarea sancțiunilor impuse deputaților europeni și familiilor acestora, ca represalii pentru sancțiunile UE impuse Chinei pentru încălcările drepturilor omului în Xinjiang – vor fi suficiente pentru a trimite UE, disperată în fața politicilor SUA, în brațele atente ale Chinei.
În relațiile sale cu China, Bruxelles-ul ar trebui să adopte o abordare pragmatică și calculată, care să îi permită să compenseze, chiar dacă doar parțial, problemele care decurg din politica comercială a administrației Trump, fără a renunța însă la valorile și interesele sale.
Mai mult, Uniunea Europeană rămâne conștientă de riscurile asociate investițiilor chineze în sectoare strategice și de înaltă tehnologie, precum și de riscurile asociate acelor sectoare și activități care ar putea pune în pericol protecția datelor.
În cazul UE, ceea ce vedem nu este, așadar, o schimbare radicală, ci o ajustare tactică. Ideea este de a introduce o relaxare a limbajului – Comisia vorbește acum despre o relație „tranzacțională” și o „implicare constructivă” cu China – și de a construi o relație care să ofere UE mai multe opțiuni și spațiu de manevră în relațiile sale cu SUA. Toate acestea trebuie făcute, însă, fără a abandona logica reducerii riscurilor în relația continentului cu China.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com