Lecția politică a Franței: Macron o cunoaște?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
24.03.2026
Acum patruzeci de ani, Franța a cunoscut o inovație instituțională: prima sa coabitare între un președinte cu o orientare ideologică cu un guvern cu o altă orientare ideologică. Pe 22 martie 1986, a avut loc prima reuniune a Consiliului de Miniștri al guvernului de coabitare între Jacques Chirac, prim-ministrul de dreapta care câștigase alegerile legislative, și președintele socialist Mitterrand, al cărui partid fusese învins. Această reuniune a durat doar 25 de minute, fără o fotografie de grup sau declarații oficiale, și a marcat începutul unei lupte nemiloase pentru putere la cele mai înalte niveluri ale guvernului, în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 1988, care aveau să-i pună pe cei doi bărbați unul împotriva celuilalt.
Cum s-a ajuns la aceasta? O analiză a istoricului francez Frederic Sirgant, pentru Boulevard Voltaire, ne arată.
16 martie 1986: Alegeri legislative istorice, dreapta cu 45% din voturi și Adunarea Națională cu 10%!
La cinci ani după victoria socialiștilor la alegerile prezidențiale și legislative din 1981, Mitterrand, știind că partidul său era deja pierdut, a decis să dea o lovitură grea dreptei prin adoptarea unei reforme a sistemului electoral pentru a introduce reprezentarea proporțională într-un sistem de liste de partid cu un singur tur.
O ruptură cu tradițiile celei de-a Cincea Republici, menită să atenueze valul albastru prezis, să protejeze socialiștii aflați la putere și să aducă în Adunarea Națională un partid care își făcuse un nume cu doi ani mai devreme la alegerile europene, contestând aripa dreaptă RPR-UDF: Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen.
Pariul lui Mitterrand a dat roade: chiar și cu o cotă impresionantă de voturi (44,84% și peste 12,5 milioane de voturi), aripa dreaptă condusă de Chirac a obținut la limită majoritatea absolută (290 de locuri, apelând la câteva partide independente de dreapta); Partidul Socialist al lui Fabius, cu 32,5%, a păstrat 213 locuri, iar Frontul Național, cu 10%, a egalat cu Partidul Comunist și a câștigat 35 de locuri, permițându-i să formeze un grup parlamentar, prezidat de Jean-Marie Le Pen: o premieră sub cea de-a Cincea Republică.
Chirac își impune numirea lui Mitterrand
Odată cu acest rezultat obținut, coabitarea, acceptată de ambele părți, a devenit inevitabilă pentru Mitterrand. Dornic însă să-și sublinieze prerogativele de șef al statului, și-a luat timp înainte de a-l numi pe Jacques Chirac, explorând posibilitatea altor numiri (Chaban-Delmas) pentru a semăna dezbinare printre adversarii săi.
Dar primarul Parisului își pregătise cu atenție urcarea la Matignon: partidul său, RPR, își formase o alianță solidă cu Partidul Republican al lui François Léotard și niciun concurent nu avea un număr suficient de voturi pentru a-și asigura o poziție mai bună decât el. Pe 20 martie, Jacques Chirac a fost, așadar, numit prim-ministru, iar lista membrilor guvernului a fost aprobată de Președintele Republicii. Primul Consiliu de Miniștri a putut astfel să se desfășoare pe 22 martie, într-o atmosferă extrem de tensionată și chiar geroasă.
Singurul socialist dintre cei treizeci și opt de membri ai noului guvern, François Mitterrand, era în defensivă: douăzeci și cinci de minute au fost suficiente pentru ca Președintele și Primul Ministru să convină asupra respectului reciproc pentru prerogativele funcțiilor lor respective. Una dintre primele legi ale noii majorități avea să fie reinstaurarea sistemului majoritar uninominal, cu două tururi de scrutin.
Această primă perioadă de coabitare avea să servească drept model pentru cea din 1993-1995, dintre Balladur și Mitterrand, și apoi pentru cea din 1997-2002, de data aceasta cu Chirac la Palatul Élysée și Jospin la Matignon. Toate cele trei perioade de coabitare au dus la înfrângerea prim-ministrului la alegerile prezidențiale următoare și la apariția lui Jean-Marie Le Pen în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2002.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
