Bogdan Alexandru Duca: Fascism, comunism, neomarxism și alte etichete
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
05.11.2024
Fascism, neofascism, comunism, neocomunism, marxism, neomarxism: auzim mult vorbindu-se despre aceste concepte. Ele sunt folosite în discursul public foarte mult, de cele mai multe ori însă în scopuri strict polemice, ca etichete ce ar trebui să pună sub acuzare, să invalideze.
Retorica de stânga folosește des etichetele de „fascist”, ”neofascist” pentru a putea astfel demoniza adversarul de dreapta. Amenințarea ”dictaturii fasciste” în caz că nu va fi votată soluția de stânga, este relativ constantă. De asemenea, fenomenul numit cu ironie, ”reductio ad Hitlerum”- de a încerca să asociezi pe adversar cu nazismul, este un loc comun în retorica stângii de după al doilea război mondial.4
La dreapta funcționează același tip de retorică, dar cu acuze precum cele ”comunist”, ”neocomunist” și, acum foarte la modă, eticheta mai ”intelectuală”: de ”neomarxist. Lui ”reductio ad Hitlerum” al stângii, i se opune ”reductio ad Stalinum”, a dreptei.
Pe fondul radicalizării scenei politice în majoritatea societăților occidentale (România inclusă), aceste etichete par să dobândească tot mai mult și mai riscant conținut.
Însă adevărul din spatele acestor etichete este altul. Evident, există un pericol fascist și un pericol comunist constant. Ambele ideologii continuă să farmece anumite segmente din societate și pot oricând să renască. Însă nu aceste ideologii sunt cele ”la modă” acum.
Acum în tot spațiul vestic, că vorbim de Statele Unite, de Franța sau de România, confruntarea ideologică este între o tabără pe care o putem numi, generic, progresistă, și o tabără pe care o putem numi, la fel de generic, conservatoare. Ambele tabere sunt produs și reacție la revoluția globalizării care a devenit un proces accelerat mai ales din a doua jumătate a secolului XX.
Tabăra progresistă pune în discuție categoriile sociale clasice, familia tradițională, statul așa cum îl cunoaștem din modernitate, standardele estetice și ierarhiile sociale ale modernității. De aceea ea pare asemănătoare comunismului, de unde și eticheta de ”neomarxist” ce îi este pusă.
Însă este ea un produs al gândirii marxiste? O privire atentă sugerează altceva: că este produsul și consecința capitalismului și ideologiei liberale. De asemenea, cum au atras atenția mulți teoreticieni de stânga, de la Slavoj Zizek la gânditorul franco-român Claude Karnoouh, progresismul este o deturnare a stângii clasice de la problemele sociale, la non-probleme sau probleme de ordin secundar, ce nu afectează cu nimic hegemonia capitalistă și post-capitalistă.
Conservatorismul este de asemenea străin de acuzele de ”fascism” ce i se aduc. Reacția conservatoare la globalizare este foarte departe de a fi una unitară. Conservatorismul american este diferit de cel britanic, cel britanic diferit de cel francez, cel francez, diferit de cel român, etc. Fiecare țară își generează propria formă de conservatorism ce, în unele cazuri, se poate lăsa dusă de farmecul fascismului clasic.
Dar nu tot timpul. Un fenomen vizibil mai ales în țările foste comuniste, fie că vorbim de Rusia, fie că vorbim de România sau Serbia, este de fapt percepția ideologică a memoriei istorice, care face să apară un veritabil ”baroc„ ideologic. Vedem în Rusia recuperarea de către tabăra conservatoare atât a memoriei Rusiei Imperiale și ortodoxe, cât și a Uniunii Sovietice, a lui Stalin și a țarului Nicolae al II-lea, a moaștelor familiei imperiale și a moaștelor lui Lenin.
În România fenomenul este asemănător. Recuperarea naționalismului interbelic românesc- preponderent fascist- se face „la pachet” cu cea a național comunismului lui Dej și Ceaușescu. Astfel, „pantheonul” conservator românesc găzduiește personaje ce s-au dușmănit și chiar ucis între ele în istoria reală, a faptelor.
De aceea când analizăm fenomenele politice contemporane, trebuie să fim foarte atenți să nu alunecăm în capcana destul de facilă a etichetărilor folosite în scop propagandistic, ci să privim potențialul periculos al noilor ideologii în contextul acesta, pe care îl trăim acum.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
