Cristina Danilov: Cinismul trădătorului
Cristina Danilov, psiholog și scriitor de renume internațional
25.08.2025
Oare există oameni atât de norocoși care nu au fost niciodată trădați sau înșelați? Trăită pe propria piele sau îndreptată asupra altuia, acceptată sau respinsă în viața noastră, trădarea constituie una dintre cele mai dese experiențe împărtășite de oameni. Nimeni nu scapă de ea, nici familia, nici frații și nici perechea de îndrăgostiți. Trădarea e între prieteni, între colegi, între state.
Mai rău, orice facem sau nu facem, orice spunem sau atunci când suntem adânciți în tăcere, trădarea este acolo, în memoria noastră, în corpul nostru, în psihicul nostru. De foarte multe ori, ne trădăm pe noi înșine înainte de a-i trăda pe alții. „Eul” nostru ascunde o multitudine de fațete, existam într-un mozaic de euri, ce își caută înlăuntru echilibru și implicit identitate. Din fiecare loc al minții noastre, aceste”identități” pompează în noi mereu alte și alte dorințe, iar această pluralitate de expresii, nu întotdeauna compatibile una cu cealaltă,duce inevitabil la frângeri de inimă. Pentru că, trăite în același timp, generează inevitabil conflicte de valori, conflicte de loialitate, discrepanță și poartă în sine stigmatele trădării. A fi mamă presupune că nu mai ești copila inocentă. A face carieră înseamnă că nu te mai poți ocupa de copil, așa cum ai fi dorit. A termina două facultăți și a ajunge, din lipsă de locuri de muncă în domeniu, taximetrist presupune conflict interior.Există negocieri interne constante, renunțări inevitabile. Echilibrul nostru ne duce constant la compromisuri cu noi înșine, chiar la compromisuri între tirania idealurilor. Deci există întotdeauna o parte din tine care se simte trădată de altă parte din tine. Aceasta constituie o piedică pentru subiect în căutarea unității sale constitutive. Unitate dificilă sau chiar imposibilă, decalaj intim între suflet și rațiune, sentiment tulburător de neconcordanță cu sine.
Baza tuturor actelor perfide pe care le îndreptăm asupra celorlalți este egoismul, oamenii pur și simplu urmăresc, astfel, interesele și scopurile lor; dorințele și instinctele lor prevalează, atât asupra moralității, cât și a realității. Cinismul și calmul cu care unii oameni își urmăresc scopurile lor perfide sunt greu de acceptat și de înțeles că ar aparține ființei umane dotată cu rațiune, inteligență sau bun simț. Trădătorii vă pot minți pe față, fără să se încrunte, vă pot săpa groapa cu zâmbetul pe buze, chiar vă pot spune, fără să respire, că au făcut-o fiindcă nu le pasă de voi- sunteți în ochii unor astfel de oameni un instrument pe care îl folosesc sau care stă în calea împlinirii lor. De foarte multe ori, numai termenul de trădare este înfricoșător, exprimă spaimă. „Iubita m-a trădat”, ”prietenul m-a trădat”. Rezumându-ne doar la această mărturisire, totul pare să fie spus.Povestea care ar trebui să se deruleze după aceste cuvinte se oprește ca și cum ar fi suspendată în eter. Iar lucrarea ”murdară” este cu atât mai devastatoare cu cât rămâne ermetică în psihicul nostru, într-un bol de nepătruns.
Totuși, cu cât menținem mai mult trădarea în registrul nereprezentabilului, nenumitului, cu atât riscăm să-i întărim latura distructivă. Pentru a mobiliza forțele de rebound, este important să spuneți și să înțelegeți povestea care stă în spatele trădării. Desigur, trădările închid ceva, închid un timp trecut, poate frumos trăit, într-un mod violent, brutal, dar pot fi și generatoare pentru un nou început. Pentru că da, după trădare, există întotdeauna o posibilă renaștere, înțelegere a lucrurilor, repoziționare a relațiilor, chiar și o adevărată împlinire de sine. Cu cât înțelegem mai mult acest proces, cu atât mai mult vom putea scoate la iveală forțele emergente din noi.
Da, trădarea evidențiază momentul în care sensul unor evenimente se pierde, dar și faptul că momentul care vine după trădare poate fi construit diferit de ceea ce preconizam. Să aducem un exemplu – Iuda, figură emblematică a trădătorului. Iisus știe că va fi trădat. El o anunță explicit, în mai multe rânduri apostolilor săi: „unul dintre voi mă va vinde…”. Deci Iisus știe că va fi trădat, dar dacă știe de ce rămâne în locul victimei? ne-am întrebat mereu. De ce nu se protejează? Trebuia trădătorul să își ducă la îndeplinire gestul său? Este trădarea un act fondator esențial? Într-o anumită măsură, am putea spune, că da, este. Prin judecata pe care o face asupra lui Iuda, biserica își va construi, ulterior, imperiul moral, bazat pe dualism, scindarea ireductibilă între bine și rău, întruchipată respectiv de Iisus și Iuda.De acum înainte, pentru a se proteja, a se conserva, grupul de apostoli rămași în viață va trebui să regândească legăturile lor, să le întărească, să reconsolideze pactele dintre ei și omenire. Actul trădării va fi făcut în sfârșit posibilă reconstruirea coeziunii interne a grupului, întărind sentimentul de apartenență al celor care rămân.Iar mitul trădătorului va servi drept piatră de temelie pentru construirea și menținerea moralei.
Să fii trădat și înșelat provoacă multă suferință, mai ales când ești trădat de persoana cea mai apropiată și iubită de tine. Și tot ce putem face într-un astfel de caz este să înțelegem singuri lecția de viață, datorită căreia putem trage concluziile potrivite. Și anume – dacă ai fost trădat o dată, probabilitatea ca tu să fii trădat din nou, de aceiași oameni, este foarte mare, pentru că și-au arătat interiorul, ceea ce înseamnă că ai văzut cine sunt cu adevărat, și nu cine vor să pară a fi. Nu degeaba se spune că un prieten se cunoaște la necazuri, nu doar în bucurie, pentru că acestea sunt momente atât de emoționante în care psihicul unei persoane poate scăpa de sub control, iar prietenul este un punct de susținere. La urma urmei, oamenii pot trăda de dragul de a-și proteja viitorul, de a-și salva ofuncție, de a-și face relații noi pe care urmează să se bazeze în planurile lor, trădând astfel prietenii vechi pentru care ei nu au știut niciodată să fie prieteni – instinctul de autoconservare funcționează, deci, perfect. Momentul trădării este cel mai interesant moment, când trebuie doar să vedem cu cât am fost vânduți, adică de ce am fost trădați. Și astfel vom afla mai multe despre noi, inclusiv cum ne vom poziționa față de asemenea acte în viitor și ce avem de învățat de la ele.
Fiecare are propriul mod și motiv pentru care trădează, pentru cineva motivul e propria viață, pentru care va înșela și trăda pe oricine, oricând, iar pentru altcineva este un privilegiu, sau o singură ”plăcere „în viață. Din anumite motive, persoanelor care își trădează soții, de exemplu, nu prea le place să fie înșelate la rândul lor, deși, logic, pot fi răsplătiți cu aceeași monedă, deoarece aceasta este în ordinea lucrurilor pentru ei, se simt confortabil făcând asta. Egoismul le face plăcere, eu pot, dar tu nu poți, eu am dreptul, tu nu. Același lucru este valabil și în carieră și toate celelalte cazuri, când oamenii se trădează între ei pentru un statut sau o funcție. Directorul te ajută să promovezi, îți oferă oportunitatea de a dovedi că ești omul potrivit la locul potrivit. Faci gafe, te iartă, deși ia castanele în locul tău, dar îți mai oferă o șansă pentru că el încă mai are încredere în profesionalismul tău. Și nu, nu pentru că e naiv, nu pentru că altul n-ar putea face ceea ce faci tu, ci pentru că e bine intenționat. Iar singurul lucru în care excelezi nu e profesia, e trădarea, tu faci planuri cum să-i iei locul dacă va fi la ananghie, cum să-l sapi în fața superiorilor lui, cum să-l denigrezi în fața colegilor.
Dacă ai fost înșelat cu prima persoană pe care o întâlnește, partenerul tău este o totală nenorocire, linia barei sale este suficient de joasă și o va sări de fiecare dată – vei fi întotdeauna trădat cu prima ocazie. Desigur, poți ierta dacă trădarea a apărut din ignoranță și întunecarea minții, trebuie văzut în ce context s-a întâmplat aceasta, dar e greu de iertat, mai ales într-o relație sentimentală, partenerul care se ghidează doar după instincte, uitând de iubire, moralitate și responsabilitate. Instinctele lăsate libere dau naștere la dorințe, iar dorințele dezvoltă egoismul.
Puteți trăda în diferite moduri, puteți pur și simplu înșela o persoană, de exemplu, într-un market. Și poți călca complet în picioare sufletul unei persoane, distrugându-i lumea interioară, prin aceeași trădare. Oriunde s-ar întâmpla, trădarea e o înjunghiere în spate, o lovitură sub centură, acesta este, fără îndoială, un act ticălos și foarte crud, după ce a trădat, trădătorul trece linia dincolo de umanul său, calitățile se degradează încet, dar sigur. La urma urmei, fiecare dintre noi poate fi trădat în orice moment. Și nepregătirea noastră pentru trădare este cea care ne trădează în primul rând, aceasta doare cu adevărat. Să presupunem că, pentru o soție decentă, cinstită, trădarea soțului ei poate fi un adevărat șoc, pentru că ea, la rândul ei, a făcut totul pentru familie, pentru casă, pentru copii, și bineînțeles pentru soț. Și, deodată, o asemenea lovitură : el are deja o altă femeie, cu care trăiește de câțiva ani, cu care împărtășește o iubire, îmbrățișări, secrete, clipe de fericire. El e fericit cu noua parteneră, a găsit iubirea vieții sale, e de înțeles. Dar ea va depăși greu această situație. Toate acestea o iau pe nepregătite, de aici și puterea cu care o izbește suferința – nu a fost pregătită psihic pentru o asemenea dezamăgire.
Astfel, trădătorii ne inoculează slăbiciunea,dar contrar așteptărilor lor, atunci devenim mult mai puternici, mai deștepți, mai protejați de agresiunile exterioare . Dacă un tânăr a supraviețuit trădării iubitei sale, el nu va mai fi același, opiniile lui despre lume, despre oameni și, în special, despre femei, se vor schimba foarte mult. Nu va urî neapărat femeile, nici nu trebuie să facă asta, pur și simplu, va fi mult mai înțelept de acum înainte și nu va lăsa pe nimeni să intre în inima lui fără să nu cunoască pe cine lasă să intre . La fel și cu o fată, dacă a fost trădată, dacăînțelege lecția care i s-a prezentat, nu va mai lăsa în apropierea ei niciun bărbat care se gândește la ea ca la un obiect sexual. Și cu atât mai mult, ea nu va permite niciunui Don Juan să se instaleze în inima ei, apoi să o descompună.
Este greu, desigur, să trăiești fără încredere în oameni și, în principiu, este imposibil să faci asta, trebuie să avem încredere în cineva. Să privim trădarea ca fiind acel prieten pe care îl întâlnim o dată în viață și care ne dăruiește, nu suferința, ci înțelepciunea după care ne vom ghida mai departe existența și relațiile.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
