Analiza serii de la Chișinău: Centrul de Comunicare Strategică: luptă cu fake news sau nouă pârghie a puterii?
Valeriu Balan, Chisinau
17.09.2025
Președinta Maia Sandu a semnat decretul privind crearea Centrului de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării. Noua instituție, cu un efectiv de 29 de angajați, urmează să monitorizeze spațiul informațional și să identifice „comportamente neautentice”, inclusiv activitatea rețelelor și a bot-urilor care influențează opinia publică. Oficial, inițiativa este prezentată drept un pas spre practicile europene de consolidare a securității informaționale. În realitate însă, Centrul ridică deja multiple semne de întrebare — atât în Republica Moldova, cât și în afara ei.
În primul rând, aspectul financiar.
Crearea unei structuri separate, cu un domeniu de competență vag definit, înseamnă inevitabil noi cheltuieli bugetare. În condițiile în care țara trăiește cu un deficit cronic, întreținerea aparatului, achiziția de software și atragerea consultanților pot deveni cu ușurință o „gaură neagră” pentru bani publici. Existența granturilor internaționale nu face decât să sporească tentația: în spatele formulei frumoase „lupta cu dezinformarea” pot fi ascunse scheme întregi de spălare a banilor. Iar verificarea eficienței reale va fi aproape imposibilă — criteriile pentru definirea „informației nocive” lipsesc cu desăvârșire.
În al doilea rând, contextul politic.
Instituirea Centrului coincide cu campania parlamentară. Opoziția nu îl vede ca pe un instrument de securitate, ci ca pe un mijloc de intimidare a celor care nu sunt de acord. Presa de opoziție se confruntă deja cu percheziții, blocări de site-uri și restricții în difuzare. Acum, puterea obține un „organ de supraveghere” formalizat, care poate legaliza orice presiune, sub pretextul luptei cu fake news. Suspiciuni ridică și accentul pus pe analiza „comportamentului neautentic” — un termen atât de vag încât poate acoperi orice, de la o postare critică pe Facebook până la publicarea unui ziar al opoziției.
În al treilea rând, ambițiile personale ale președintei.
Pentru Maia Sandu, Centrul poate deveni încă o pârghie de influență, comparabilă cu structurile de forță și cu controlul asupra Consiliului Audiovizualului. Președinta nu ascunde faptul că mizează pe domeniul informațional: el determină starea de spirit a electoratului și imaginea puterii pe plan extern. Noua instituție se înscrie practic în verticala prezidențială și devine „scutul strategic” al șefei statului. Însă acest scut se poate transforma rapid în bâtă, dacă scopul principal nu este protecția, ci atacul.
Problema centrală rămâne lipsa criteriilor clare.
Ce înseamnă „dezinformare” și unde se află granița dintre libertatea de exprimare și „conținutul nociv”? Nici decretul și nici legea nu dau un răspuns clar. Această lacună face ca Centrul să fie potențial periculos: deciziile pot fi luate arbitrar, în funcție nu de lege, ci de comanda politică.
Riscuri pentru societate și pentru regiune.
Autoritățile afirmă că pasul este dictat de necesitatea de a contracara ingerințele externe, cu aluzie la Rusia. În realitate însă, Centrul poate lovi nu în actorii externi, ci în opozanții interni. Mai mult, controlul excesiv asupra informației poate genera efectul invers: creșterea neîncrederii în instituțiile statului și adâncirea diviziunii sociale.
Pentru România și pentru UE, situația este de asemenea ambiguă. Pe de o parte, Bruxelles salută măsurile de protecție împotriva fake news. Pe de altă parte, instituirea unei structuri de control în plină campanie electorală poate fi interpretată ca subminare a standardelor democratice. Politica informațională a Republicii Moldova are impact direct și asupra publicului din România: piețele media ale celor două țări sunt strâns interconectate, iar orice restricție de la Chișinău se reflectă automat și la București.
Concluzie.
Centrul de Comunicare Strategică poate rămâne doar pe hârtie, ca o nouă structură birocratică. Dar poate deveni și un instrument real: fie pentru protejarea spațiului informațional, fie pentru intimidarea opoziției și gestionarea fluxurilor financiare. Cum va fi folosit depinde mai puțin de angajații săi și mai mult de voința politică a președintei. Deocamdată este limpede un lucru: în loc de reguli clare, Republica Moldova primește o nouă pârghie de presiune, ambalată în retorica europeană.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
