Stilul de viață britanic: „Ceea ce vedem acum nu este haos. Este prețul pe care îl plătim pentru că ne-am uitat în altă parte”.
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
23.05.2025
Reform UK, partidul de extremă dreapta condus de Farage, nu mai este o simplă pacoste care flutură steaguri la marginea scenei politice britanice, scrie European press. După ce a intrat în Parlament anul trecut, partidul a câștigat acum două primării și a preluat controlul asupra a zece consilii locale din Marea Britanie, inclusiv, cu o simbolistică deosebită, Durham, un loc profund înrădăcinat în mitologia trecutului Partidului Laburist.
Durham a fost primul consiliu județean condus vreodată de Partidul Laburist și locul de naștere al galei minerilor, o sărbătoare istorică a solidarității muncitorilor. Partidul Laburist a pierdut controlul acolo în 2021, dar nu conservatorii au consolidat puterea în această săptămână. Reform – motorul lui Farage – a cucerit leagănul conștiinței politice a clasei muncitoare. De atunci, el și-a declarat partidul „principala opoziție”, iar această afirmație are o anumită coerență. Reform nu este încă un partid de guvernare, dar a devenit partidul resentimentului, al rupturii, al consecințelor.
Este tentant să considerăm acest lucru un șoc, să vorbim despre o schimbare bruscă, un curent rebel, dar nu este nimic brusc în asta. Condițiile au fost create cu grijă de-a lungul deceniilor: industrii închise, comunități destrămate, servicii reduse la minimum. Promisiunea unui viitor mai bun a fost înlocuită de realitatea unui prezent lipsit de orice, iar apoi a apărut furia. Reforma nu a inventat această furie. Pur și simplu a apărut la momentul potrivit, pentru a profita de o datorie politică restantă, acumulată încet, dureros și fără scuze, încă din anii 1980, spune sursa citată.
La fel ca Durham și nenumărate alte orașe care se îndreaptă acum spre Reformă, povestea Doncasterului este una a abandonului. Aceste locuri au prosperat odată datorită industriei – cărbune, oțel, căi ferate – nu doar ca surse de venit, ci ca pietre de temelie ale identității. Munca a modelat comunitatea, iar comunitatea a modelat scopul. Apoi a venit neoliberalismul, îmbrăcat în limbajul modernizării și al inevitabilității. În anii ’80, minele au fost închise, bunurile publice vândute, sindicatele desființate. Investițiile, talentul și credința s-au scurs. Și ce a înlocuit toate acestea?
În Doncaster, în anii ’90, au fost înlocuite de o destrămare lentă și vizibilă: străzi principale baricadate, violență în creștere, dependență răspândită, prostituție și o stare de nemulțumire generalizată care s-a instalat ca mucegaiul. Se simțea în liniștea unei piețe odată aglomerate, în liniștea prăfuită a vitrinelor goale și în modul în care ambiția era încet suptă.
Nu a existat un singur moment de colaps sau un moment decisiv. Doar efectul cumulativ al faptului că am fost ignorați, an după an. Deceniu după deceniu. Politicienii veneau rar, doar pentru a face promisiuni, iar aceste promisiuni erau rareori însoțite de termene de realizare. În cele din urmă, însă, ceea ce a venit a fost sentimentul că nimeni nu va veni. Și în această absență, oamenii au căutat în altă parte sau au renunțat complet la politică.
Pentru unii, orientarea către Reformă are mai puțin de-a face cu convingerile și mai mult cu absența acestora. Este un răspuns la sentimentul tot mai puternic că Partidul Laburist și Partidul Conservator nu mai vorbesc cu ei și nu mai vorbesc în numele lor.
Ceea ce vedem acum nu este haos. Este prețul pe care îl plătim pentru că am închis ochii, subliniază sursa citată.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
