Teodor Ionescu
10.07.2024
Evitând extrema dreaptă, Franța a ales extrema stângă. Aceasta ar fi concluzia alegerilor legislative anticipate, convocate de președintele Macron, după dezastrul electoral suferit de mainstream-ul politic francez la europarlamentare.
Nimeni nu știe cât de ”extremistă” ar fi fost o guvernare a Rassemblement National (RN) în Franța. Experiența italiană, cu victoria coaliției conduse de Giorgia Meloni, acuzată explicit de neofascism, indică că lucrurile sunt mult mai nuanțate decât lasă să le vadă propaganda negativă electorală.
În fapt, Italia guvernată de coaliția de dreapta-suveranistă și cu Giorgia Meloni ca premier, nu a pierdut nici din democrație, nu a alunecat nici spre politici ce pot fi acuzate de extremism. De altfel, tot ce se poate spune după perioada de guvernare Meloni este faptul că ”fascismul” din perioada campaniei electorale, s-a transformat într-o creștin-democrație foarte mainstream odată ajuns la guvernare.
Acesta ar fi fost și cazul Franței? Nu avem de unde să știm. Ce știm, este faptul că nu doar coaliția suspectată de „extremism de dreapta„ a lui Le Pen a fost înfrântă în turul doi al alegerilor, ci și centrul politic francez.
Noul Front Popular, care a obținut cele mai multe mandate în legislativul francez, este o coaliție de extremă stânga, alcătuită din comuniștii francezi, un partid radical de stânga, ecologiști și socialiști. Discursul acestora este un cocktail de progresism, frică și ură ideologică, fără prea multe răspunsuri concrete la provocările reale ale Franței, arată o analiză pentru The European Conservative.
Pariul politic al lui Macron pare însă altul: folosirea prerogativelor sale de președinte, importante în Franța, pentru a tempera o coaliție de guvernare condusă de extrema stângă, dar cu participarea centrului-stânga moderat, dar și pentru împiedicarea extremei drepte de a ajunge la putere.
Acest pariu este însă unul foarte riscant. Acum 91 de ani, un președinte centrist al Germaniei a crezut că va putea administra o coaliție condusă de extrema dreaptă, cu participarea unui centru dreapta conservator, împiedicând venirea extremei stângi la putere. Dar pariul ratat al acelui președinte, a fost șansa venirii lui Hitler la putere.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com