Ce reprezintă vizita lui Merz în China?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
24.02.2026
Cancelarul german Friedrich Merz va efectua o vizită oficială în China în perioada 25-26 februarie. Prima sa vizită în China are ca scop principal identificarea oportunităților pragmatice de cooperare dintre cele două țări, transmite CGTN.
Într-o perioadă de fragmentare geopolitică crescândă, ordinea internațională bazată pe reguli este supusă unei presiuni tot mai mari. Incertitudinea din jurul politicii comerciale a SUA a pus o presiune suplimentară asupra Germaniei, în timp ce disputele strategice, inclusiv tensiunile din Groenlanda, au complicat și mai mult relațiile transatlantice. Pe acest fundal de imprevizibilitate politică, Germania încearcă să consolideze legăturile economice cu economiile globale majore, cum ar fi China, pentru a compensa incertitudinea sistemică cu o stabilitate strategică mai mare.
Guvernul Merz s-a aliniat inițial îndeaproape la cadrul de reducere a riscurilor al Uniunii Europene. Cu toate acestea, în timp, presiunile economice și tensiunile geopolitice au împins Germania către o postură diplomatică mai pragmatică. În noiembrie 2025, în timpul summitului G20 de la Johannesburg, Merz a descris China drept „un partener comercial important pentru Germania”. Într-un discurs rostit cu o săptămână înainte de vizita sa în China, el a subliniat în continuare că Germania caută parteneriate strategice diversificate și își propune să includă China într-un cadru de cooperare globală orientat spre „modelarea viitorului împreună”.
Politica pragmatică a lui Merz față de China reflectă mai multe considerații strategice și economice.
În primul rând, Germania se confruntă cu presiuni economice interne tot mai mari. Revitalizarea creșterii economice a devenit prioritatea centrală a guvernului Merz. Germania a cunoscut doi ani consecutivi de stagnare economică în 2023 și 2024, cu doar semnale modeste de redresare apărând în 2025.
Provocările structurale – inclusiv costurile ridicate ale energiei, cererea globală slabă și presiunile tranziției industriale – au subminat modelul de creștere al Germaniei bazat pe exporturi. Pentru a-și restabili competitivitatea, Germania are nevoie urgentă de reforme structurale și de parteneriate internaționale extinse. Drept urmare, diplomația economică a devenit din nou un instrument central al politicii externe.
Mai mult, Germania încearcă să se protejeze împotriva riscurilor politicii tarifare și comerciale a SUA. Printre economiile europene, Germania rămâne deosebit de expusă tensiunilor comerciale transatlantice. Statele Unite continuă să fie cea mai mare piață de export a Germaniei, iar Germania menține un surplus comercial substanțial cu SUA. Cu toate acestea, exporturile germane către Statele Unite au scăzut semnificativ în 2025 din cauza politicilor tarifare ale SUA. Având în vedere asimetria economică dintre cele două economii, opțiunile de politică ale Germaniei rămân limitate.
În schimb, comerțul China-Germania s-a stabilizat și s-a redresat în aceeași perioadă, China devenind din nou cel mai mare partener comercial al Germaniei, depășind Statele Unite.
Comparativ cu Statele Unite, China este adesea percepută de factorii de decizie politică europeni ca urmărind strategii economice pe termen lung mai consistente, contribuind la percepțiile privind predictibilitatea politicilor.
Comunitatea de afaceri a Germaniei continuă să joace un rol semnificativ în modelarea politicii Chinei. Relațiile economice și comerciale rămân fundamentul relațiilor China-Germania. Confruntându-se cu cererea globală slabă și provocările legate de competitivitatea industrială, multe corporații germane și-au exprimat preferința pentru abordări de politică externă pragmatice din punct de vedere economic, mai degrabă decât pentru abordări bazate pe valori. Merz a menținut în mod tradițional legături strânse cu sectorul industrial al Germaniei, ceea ce este probabil să influențeze o abordare mai flexibilă a politicilor de reducere a riscurilor.
Între timp, progresul rapid al Chinei în domeniul vehiculelor electrice și al inteligenței artificiale accelerează concurența tehnologică globală.
Comisia Europeană și-a structurat strategia de securitate economică în jurul a trei dimensiuni politice: „protejare” (protejarea securității economice), „promovare” (consolidarea competitivității) și „parteneriat” (aprofundarea cooperării cu țări cu aceleași interese). Franța a avut tendința de a accentua dimensiunea de protejare, pledând pentru garanții comerciale mai puternice, în timp ce Germania a prioritizat în mod tradițional „promovarea” și „parteneriatul”, concentrându-se pe creșterea competitivității industriale și menținerea canalelor comerciale deschise.
Într-o eră a deglobalizării, China rămâne una dintre cele mai mari și cu cea mai rapidă creștere piețe mature pentru exportatorii europeni. În același timp, impulsul economic al Germaniei a slăbit, în timp ce reformele structurale în politica energetică și climatică rămân dificile din punct de vedere politic. Având în vedere incertitudinea crescândă în relațiile transatlantice și mediul geopolitic în schimbare, menținerea unei cooperări stabile între China și Germania rămâne o importanță strategică, subliniază presa chineză.
