Vedere din New York: „Lucrurile sunt groaznice în Europa și se vor înrăutăți”
Daniel George
27.12.2024
Extrema dreaptă este în creștere în Europa și iată că și-a consolidat poziția, scrie The New York Times.
Alegerile europene din această vară au fost marcate de rezultatele extraordinare obținute de extrema dreaptă în Uniunea Europeană. Aceste partide au realizat ascensiuni importante și la nivel național. În Țările de Jos, Partidul pentru Libertate al lui Geert Wilders a creat o coaliție guvernamentală. Giorgia Meloni, prim-ministrul post-fascist al Italiei, și-a crescut popularitate. Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă-dreapta, a devenit al doilea cel mai popular partid în țara sa.
„Dreapta dură” a depășit punctul de normalizare, devenind o prezență obișnuită, aproape banală, în cadrul parlamentelor. Pentru Europa, consolidarea sa încheie un an de tumult. Judecând după situația economică neplăcută a continentului și după dezordinea socială generală, lucrurile se vor înrăutăți.
Acum un deceniu, Europa prezenta lumii o față cu totul diferită. În Grecia, partidul de stânga radical Syriza era pe cale să ajungă la putere având ca mesaj oponența la austeritatea impusă de așa-numita Troikă formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup. În Franța, un președinte de centru-stânga, François Hollande, era urmat de rebelii din stânga partidului său. Iar în Marea Britanie, un parlamentar socialist pe nume Jeremy Corbyn urma să revendice în curând conducerea Partidului Laburist.
Toate acestea se citesc astăzi ca istoria antică. Syriza, care în cele din urmă a dus la îndeplinire austeritatea împotriva căreia a militat, a pierdut puterea în 2019 și s-a dezintegrat după ce un fost angajat Goldman Sachs a fost ales ca lider. Corbyn a fost dat afară din partidul pe care l-a condus cândva, iar stânga franceză a fost marginalizată de înclinația lui Macron de a încheia înțelegeri cu dreapta. Die Linke, cândva un contestator credibil al Verzilor și Social-democraților pentru conducerea stângii germane, riscă să dispară din Parlament la viitoarele alegeri din țară.
Acest declin nu este rezultatul unor mecanisme naturale ale politicii. Actuala constelație politică a Europei datorează mult unei cohorte de politicieni și oficiali care au dominat întreg continentul în anii 2010. După ce Angela Merkel a conduse Germania timp de 16 ani din postura de cancelar, ei au fost cei care au stabilit condițiile politicii europene. Aceste condiții vitrege îi bântuie pe factorii de decizie politică. Răspunsul lor, de exemplu, la „criza euro” – problemele financiare aparent fără sfârșit care au urmat prăbușirii din 2008 – a fost să ofere un amestec dăunător de moralism și tehnocrație.
Din punct de vedere economic, consensul Merkel a semănat semințele stagnării. Din punct de vedere politic, a sfârșit prin a distruge disidența din stânga sa, în timp ce a permis nemulțumirii din dreapta să prospere. Pe măsură ce inflația împinge costul vieții în sus și salariile reale stagnează, electoratele europene au rămas cu sentimentul că pârghiile politicii le scapă din mână. Abaterea împotriva imigrației (o îndelungată sursă de furie în lumea occidentală) și angajarea în războaie culturale americanizate permit cel puțin o eliberare cathartică și iluzia controlului.
În acest mediu, forțele de extremă dreaptă au prosperat. În mod previzibil, ele au fost tolerate și cooptate alternativ de centrul politic. În 7 din 27 de țări UE, de la Finlanda la Italia, extrema dreaptă participă acum direct la guvernare. În Comisia Europeană recent asamblată, condusă de Ursula von der Leyen, un aliat cheie al doamnei Meloni deține o funcție importantă de vicepreședinție. Uniunea Europeană pare să nu mai fie blocul care se ferește de extrema dreaptă. Perspectiva conturează o Uniune Europeană de extremă dreapta, în care mainstreamul urmărește extremele.
Pentru unii străini, acest lucru ar putea da o imagine de forță. În ceea ce privește politica externă, afacerile militare sau independența energetică, Europa se arată ca o corabie din ce în ce mai lipsită de cârmă într-o mare furtunoasă. Un continent care s-a văzut cândva ca o cale de mijloc între capitalismul de piață nestăpânit al Statelor Unite și diverșii autoritari staționați mai spre est, pare acum să se îndrepte, amară ironie, spre imitații palide ale ambelor. Iar cu Donald Trump după colț, vremurile grele poate că abia au început.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
