Daniel George
31.07.2024
Americanii și europenii depun mari eforturi pentru a reloca lanțurile industriale de producție din China în India și în alte țări asiatice. Dar provocările întâmpinate arată că procesul este mai complicat și mai spinos decât se anticipa, scrie Global Times.
Cea mai mare problemă cu țările pe care SUA și Europa le vor ca înlocuitori ai Chinei ține de stabilitatea socială. China are, în această direcție, politici naționale și un nivel de calificare a forței de muncă de natură să înlăture orice concurență.
Grupul IT Foxconn a anunțat săptămâna trecută că a semnat un acord de cooperare cu guvernul provinciei Henan din China Centrală, pentru a investi aproximativ 1 miliard de yuani (137,4 milioane de dolari) în orașul Zhengzhou.
Pe de altă parte, din cauza problemelor apărute în timpul asamblarii iPhone 15 în India, Apple și-a mutat o parte din producția înapoi în China.
Ca giganți renumiți la nivel mondial, Apple și Foxconn au efecte reprezentative și demonstrative puternice, în lanțul industrial mondial. Aranjamentele și ajustările lor de producție demonstrează receptivitatea lor la mediul de piață și la condițiile de producție și, de asemenea, subliniază rolul indispensabil al Chinei în industria de producție globală.
Provocările întâmpinate de alte țări care încearcă să efectueze transferuri de lanțuri industriale reflectă natura complexă a restructurării lanțului industrial global. În timp ce strategia SUA poate genera inițial schimbări industriale, succesul final al unor astfel de eforturi depinde de o multitudine de forțe de piață și de factori economici.
În ultimii ani, sub presiunea diversificării lanțului de aprovizionare și a factorilor geopolitici alimentați de SUA, unele industrii cu forță de muncă intensivă din China au început să se mute în țări cu forță de muncă mai ieftină. India, Vietnam și alte națiuni din Asia de Sud-Est și Asia de Sud au apărut ca opțiuni preferate. Dar schimbarea nu a fost lipsită de dificultăți și incertitudini. Multe transferuri au întâmpinat probleme, una dintre cele mai importante fiind instabilitatea politică.
Unele țări pot experimenta tulburări politice sau tulburări sociale care afectează direct producția de afaceri și pot cauza daune materiale și întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare. De exemplu, industria textilă din Bangladesh a înregistrat un aflux semnificativ de investiții străine în ultimii ani, dar recentele tulburări sociale și impunerea de restricții de circulație au dus la pierderi substanțiale pentru întreprinderi. Schimbările frecvente de politică și mediile juridice opace din unele țări expun, de asemenea, producătorii străini la o mai mare incertitudine și riscuri potențiale.
Costul forței de muncă este un alt factor critic. Deși unele țări pot avea costuri aparent mai mici cu forța de muncă decât China, ele au diverse deficiențe în ceea ce privește infrastructura, logistica, suportul industrial și expertiza tehnică, ceea ce generează o productivitate mai scăzută a muncii și lanțuri de aprovizionare nefiabile. Acest lucru poate duce la costuri totale care chiar le depășesc pe cele din China.
Din aceste motive, unele companii care au încercat să-și mute operațiunile în afara Chinei aleg să se întoarcă. Astfel de decizii evidențiază eficiența liniilor de producție chineze și indică necesitatea reevaluării procesului decizional din spatele strategiilor de lanț industrial global în rândul multinaționalelor.
În timp ce considerentele politice pot afecta companiile pe termen scurt, distribuția lanțurilor industriale trebuie să adere în cele din urmă la principiile pieței, pentru a asigura alocarea optimă a resurselor și profitabilitatea pe termen lung pentru afaceri.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com