Prim-ministrul belgian Bart De Wever a ridiculizat Bruxelles-ul numindu-l un „stat eșuat”
Bogdan alexandru Duca, analist politic
06.10.2025
În iunie, Comisia Europeană a primit o solicitare din partea municipalității Bruxelles-ului. Costurile pentru renovarea zonei centrale care găzduiește cele mai importante instituții ale Uniunii Europene, inclusiv Comisia, erau depășite. Cu niveluri de îndatorare deja periculos de mari, orașul avea nevoie disperată de fonduri. Pentru mulți cititori, acest lucru ar putea suna ca și cum Uniunea Europeană și-ar fi trimis o solicitare singură.
Totuși, pentru locuitorii orașului ecuația dintre bloc și Bruxelles este orice altceva decât evidentă, scrie Anton Jäger, colaborator la „The New York Times”.
Bruxelles, capitala bilingvă a Belgiei, nu găzduiește doar instituțiile UE, care angajează aproximativ 50.000 de persoane, de obicei în aceeași bulă de expatriați. Cu o populație de peste 1,2 milioane de locuitori, are și propriul său guvern municipal mare și este, din 1989, una dintre cele trei regiuni semiautonome ale țării.
Acest efort este acum supus unei presiuni serioase. De peste un an, Bruxelles-ul nu are un guvern funcțional. Semnele de disfuncționalitate – de la creșterea numărului de persoane fără adăpost la infrastructura care se prăbușește – se acumulează, iar o criză fiscală, nu foarte diferită de cea a orașului New York din anii 1970, se profilează la orizont. Escaladarea violenței legate de droguri i-a determinat chiar pe unii să compare orașul cu Marsilia din Franța, alt oraș marcat de criminalitate. Se pare că Bruxelles-ul se apropie de sfârșitul experimentului său de autonomie urbană.
Semnificația acestei eclipse depășește Belgia. Pe măsură ce țările occidentale se îndreaptă tot mai mult spre dreapta, mulți liberali și progresiști și-au îndreptat privirea către orașe ca potențiale fortărețe împotriva reacției.
Bruxelles a dezvoltat un sistem robust de transport public, care depășește cu ușurință pe cele ale orașelor europene mai mari, și a supravegheat un stat social generos, chiar dacă aceasta este în mare parte o realizare federală. Pe tot parcursul, a menținut o abordare incluzivă și pluralistă a guvernării. Toate acestea sunt acum amenințate, agravate de un set de aranjamente tipic belgiene.
După alegerile din iunie 2024, vechile reguli s-au prăbușit. Socialiștii francofoni au refuzat să colaboreze cu naționaliștii flamanzi, în timp ce politicienii liberali francofoni au refuzat să conducă împreună cu un nou partid musulman.
Rezultatul a fost un impas. Pe măsură ce ratingul de credit al orașului se înrăutățește, este aproape o certitudine matematică că un viitor guvern de la Bruxelles va trebui să aprobe un program de austeritate.
Adevărul neconsolator este că nu există soluții rapide pentru problema deficitului orașului. Negocierile dintre partide pentru a reduce cheltuielile cu un miliard de euro sunt în desfășurare. Dar adevărata putere fiscală se află dincolo de Primărie, în guvernul federal. Acolo, o coaliție condusă de naționaliști flamanzi de dreapta întreprinde un program amplu de schimbări, inclusiv plafonarea indemnizațiilor de șomaj, cu scopul de a deconstrui statul social odinioară puternic al țării.
Pe măsură ce violența legată de droguri din oraș se agravează – peste 20 de împușcături au fost înregistrate în această vară – o opțiune nucleară a apărut: o lovitură de stat federală, în care guvernul de la Bruxelles este preluat de cel național.
În mod amenințător, prim-ministrul Bart De Wever a ridiculizat orașul numind-o „stat eșuat” și a sugerat un tratament similar Fondului Monetar Internațional. O preluare eficientă ar putea avea loc printr-o lacună constituțională. Dacă rolul internațional al orașului este considerat amenințat, guvernul federal poate acționa ca un gardian al bugetului său.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
