Vedere de la Londra: Europa, sfâșiată de noi disensiuni? Anul gestionării crizelor
Daniel George
21.01.2025
Continentul european mai vulnerabil ca niciodată în ultimele decenii. Pentru Europa, acesta va fi un an de gestionare a crizelor, notează The Economist.
Următoarea criză va fi mai grea, în parte pentru că natura amenințărilor cu care se confruntă Europa s-a schimbat. America și China vor împărtăși în curând disprețul față de UE și normele globale. Liderii lor nu vor avea nicio problemă în a lega problemele economice și de securitate pentru un efect de pârghie maxim, ilustrat de promisiunea lui Donald Trump de a introduce tarife și, eventual, chiar de a forța Danemarca să predea Groenlanda. Securitatea internațională s-a deteriorat până la punctul în care forțele armate europene sunt reproiectate, cu bugete mai mari.
Europa acţionează dintr-o poziţie de slăbiciune. Germania, cea mai mare economie a sa, intră în al treilea an de recesiune. Aceste amenințări și probleme împart continentul pe noi linii. Economiile țărilor componente, astăzi în situații nu tocmai roze, sunt mai susceptibile de a lua decizii geopolitice proaste.
În timpul crizei euro de la începutul anilor 2010, periferia Europei era cea care se lupta. Statele sud-europene au biciuit vizele investitorilor fără discernământ. Țările din Europa Centrală și de Est au fost mai mult decât fericite să colaboreze cu China în inițiativa sa „16+1”, care a încercat să atragă regiunea pe orbita lui Xi Jinping. Acum miezul Europei suferă. Nu doar Germania. FMI prognozează, de asemenea, o creștere slabă pentru Franța și Italia.
Marile state ale Europei vor trebui să conducă UE prin vremuri periculoase, în timp ce încearcă să-și reformeze propriile economii. În septembrie, Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene (BCE), a prezentat o ambițioasă agendă de reforme. Dar fără un acord între Franța și Germania, există puține speranțe chiar și pentru cea mai modestă dintre propunerile lui Draghi.
În dezbaterea despre viitorul politicii industriale și despre un eventual răspuns la provocările lui Trump, țările mari au stimulente foarte diferite. Germania și Țările de Jos desfășoară o mulțime de comerț dincolo de granițele UE. Germania continuă să respingă tarifele la vehiculele electrice fabricate în China, de teama unor represalii împotriva producătorilor săi de automobile.
Franța, Spania și Polonia sunt mult mai puțin expuse comerțului internațional și, în consecință, mai dispuse să sacrifice câștigurile comerciale. Comisia Europeană a convenit asupra unui acord comercial cu grupul de țări sud-americane MERCOSUR. Dar acordul nu a fost încă ratificat. Se opun Franța și Polonia. Astfel de țări ar prefera să argumenteze în favoarea producției europene de „bunuri strategice” și clauze de „cumpărare europeană”.
La prima vedere, continentul pare unificat în apărare. Acum toată lumea este de acord că cheltuielile vor trebui să crească peste 2% sau chiar 3% din PIB. Aceasta este o creștere considerabilă pentru un continent obișnuit să-și externalizeze securitatea către America.
În timpul crizei euro, UE a depășit problemele printr-o integrare mai profundă. Au devenit realitate politici de neconceput altădată – BCE stă în spatele datoriei publice, țările UE contractează datorii comune.
Spectrul politic al Europei se zbate între extreme. Germania va avea alegeri în februarie, cu rezultat probabil – o altă coaliție centristă greu de administrat. În Franța, Emmanuel Macron se luptă să formeze un guvern stabil. Guvernul minoritar al Spaniei nu poate adopta un buget. Paradoxal, Italia este cea mai stabilă țară mare a blocului comunitar.
În plus, multe dintre problemele UE țin de chestiuni din centrul politicii naționale: securitatea, rolul statului și impozitarea. Pentru Europa, acesta va fi un an al gestionării crizelor.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
