Vreți să ajutați Ucraina? Vorbiți cu Rusia!
Daniel George
17.09.2024
Cruciada de pace a lui Viktor Orbán trebuie susținută – de dragul Ucrainei, al Europei și al lumii, scrie Luís da Cunha în The European Conservative.
Pseudonimul Luís da Cunha reprezintă numele unui patriot portughez, diplomat și demnitar, care a trăit în a doua jumătate a secolului 17 și prima jumătate a secolului 19. Printre altele, a criticat acerb Inchiziția și în general s-a opus abuzurilor epocii.
În ultimul timp, prim-ministrul maghiar Viktor Orbán a vizitat cancelarii importante și a susținut întâlniri la cel mai înalt nivel. Imediat după preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, mandat care durează de la 1 iulie până la sfârșitul anului, liderul conservator a șocat establishmentul occidental. El s-a deplasat la Kiev, unde l-a întâlnit pe liderul ucrainean Vladimir Zelenski. Apoi a mers la Moscova, pentru un scurt summit cu președintele Vladimir Putin. De asemenea, a purtat convorbiri cu personalități politice din China și SUA.
Această respingere dramatică a consensului european pro-război i-a adus Budapestei critici. În loc să-l aplaude pe Orbán pentru că lucrează pentru a pune capăt sângerosului conflict ucrainean, unii au acuzat Ungaria că a rupt „unitatea europeană”. Dar unitatea în eroare nu este o virtute. Când vine vorba de un război care implică în mod indirect principalele puteri nucleare ale lumii, miza este pur și simplu prea mare pentru ca indiferența să poată pune stăpânire pe acțiunile liderilor politici.
Dar datele arată că premierul maghiar are o abordare pragmatică: negocierile aduc rezultate mai bune decât armele.
Războiul din Ucraina, cel mai mare conflict armat din Europa după 1945, este acum la jumătatea celui de-al treilea an. Costurile sunt uriașe. Estimările privind numărul de victime din ambele părți se apropie acum de pragul milionului. Ucraina, desigur, a fost victima principală a conflictului. Nu și-a revenit niciodată pe deplin, din punct de vedere economic sau demografic, din șocul provocat în anii ’90, când prăbușirea traumatizantă a Uniunii Sovietice a condus țara pe drumul privatizărilor conduse inadecvat, al imenselor perturbări sociale, al emigrației în masă și a generat unei noi clase oligarhice. Națiunea ucraineană a fost mult timp cea mai săracă din Europa.
În ciuda scenariilor roz despre redresarea postbelică a Ucrainei, adevărul este că peste jumătate din instalațiile de producție de energie ale națiunii au fost distruse de rachetele rusești. Situația demografică a Ucrainei, deja îngrozitoare chiar înainte de război, este acum cu adevărat dezastruoasă, deoarece milioane de tineri nu au văzut altă cale decât să fugă la vecinii lor europeni mai bogați. Probabil că nu se vor mai întoarce niciodată. Cu sute de mii de morți sau mutilați, estimările rezonabile sugerează că populația aflată sub controlul Kievului se află acum între 25 și 30 de milioane de persoane, multe dintre ele în vârstă. Potrivit unui studiu recent, națiunea devastată va avea nevoie de o rată anuală netă de imigrare de 300.000 de persoane pentru a-și menține populația la 30 de milioane. Mai rău, datele se referă la populația care locuiește în granițele Ucrainei din 1991, inclusiv Crimeea și regiunile de sud-est. Pierderile previzibile sunt în mod similar ignorate de calcule.
Rusia nu poate accepta o Ucraină aliniată la NATO, iar Occidentul ar câștiga puțin din aderarea acesteia la alianță. Astfel, cele două părți împărtășesc un interes comun puternic de a menține Ucraina ca stat tampon neutru.
Dacă Ucraina vrea să supraviețuiască acestui conflict ca stat independent, timpul este esențial. Echilibrul de putere s-a schimbat nemăsurat în defavoarea Kievului încă din primele luni ale războiului, când au avut loc ultima dată negocieri. Pe atunci, Moscova a fost de acord cu un tratat generos, care ar fi făcut ca Ucraina să se angajeze în neutralitate și demilitarizare în schimbul reluării întregului teritoriu ocupat după februarie 2022. Oficialii ucraineni au fost încântați și „au deschis sticle de șampanie” pentru a sărbători înțelegerea, pe care Kievul a respins-o ulterior – la insistențele prim-ministrului britanic, de atunci Boris Johnson. Aceasta a fost o greșeală tragică, istorică, pentru care Ucraina a plătit amarnic. Astăzi, prețul păcii a crescut foarte mult, cu pierderea a două alte regiuni — Zaporojia și Herson — parțial sau total. Dacă ostilitățile vor continua, chiar și profeția lui Elon Musk, că Rusia va lua în cele din urmă Odesa, poate părea roz pentru Ucraina.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
