Daniel George
26.09.2024
Aderarea la Uniunea Europeană aduce cu sine o schimbare despre care nu se prea vorbește: democrația și suveranitatea națională sunt sacrificate în schimbul prosperității economice. Statele membre renunță la o mare parte din controlul lor asupra domeniilor politice. Controlul este preluat de către o elită tehnocratică nealeasă, care ar trebui să ofere standarde de viață și productivitate mai ridicate. Dar Bruxelles-ul nu-și ține partea din învoială – și nu a făcut-o de ceva timp, scrie Fraser Myers în site-ul Sp!ked.
Fraser Myers este redactor adjunct la Sp!ked și realizatorul podcastului publicației.
Mai rău, economia UE este pe cale să îndure decenii de „agonie lentă”. Aceasta este prognoza sumbră – nu a unui eurosceptic sau populist – ci a unuia dintre cei mai înalți tehnocrați din Europa, Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene și de asemenea fost prim-ministru al Italiei. Săptămâna trecută, Draghi a dezvăluit un raport de 400 de pagini, comandat de UE, despre „viitorul competitivității europene”. Fără o reformă economică radicală, avertizează el, statele membre UE vor suferi de stagnarea nivelului de trai, înapoiere tehnologică și impotență geopolitică.
După cum arată raportul lui Draghi, UE se confruntă de ceva timp cu probleme economice profunde. La începutul secolului, UE și SUA se aflau relativ pe picior de egalitate. Dar din 2000 ți până în prezent, venitul real disponibil pe cap de locuitor a crescut în UE într-un ritm pe jumătate, comparativ cu SUA. Statele Unite depășesc cu mult performanța UE în tehnologie avansată. Doar 4 dintre primele 50 de firme de tehnologie din lume sunt europene. Aproape 1 milion de joburi în producție au fost pierdute în UE numai în ultimii 4 ani. Prea mult timp, susține Draghi. Factorii de decizie politică au văzut decalajul tot mai mare dintre UE și SUA ca un simplu „inconvenient”, mai degrabă. Dar în realitate, este o „calamitate”.
Ce este de făcut? Potrivit lui Draghi, numai o o regândire fundamentală a modului în care Bruxelles-ul abordează investițiile, politica comercială și reglementarea afacerilor, va scoate Europa din groapa ei. Propunerea fostului șef al BCE vizează un plan de investiții finanțat de UE în valoare de 800 de miliarde de euro pe an – o sumă fără precedent, mai mult decât dublu față de planul Marshall de după război.
Chiar dacă planul lui Draghi s-ar realiza cumva, el nu ar aborda eșecurile critice ale UE. După cum notează raportul citat, alături de investițiile scăzute, o altă cauză principală a stagnării industriale a Europei o reprezintă prețurile ridicate la energie. În medie, firmele din UE plătesc cu 158% mai mult pentru electricitate și cu 345% mai mult pentru gaze naturale decât omologii lor din SUA. Dar Draghi alege să ignore motivul cheie al acestui lucru. SUA au aprovizionare abundentă, ieftină și sigură de energie, deoarece au adoptat combustibilii fosili. UE, pe de altă parte, generează energie costisitoare – și trebuie să importe o mare parte din ea din afara continentului – pentru că a evitat producția internă de combustibili fosili și a mers pe energie regenerabilă nesigură, pentru a îndeplini obiectivele Net Zero. Cu toate acestea, „soluția” propusă de Draghi este de a combina impulsul pentru „competitivitate” cu „decarbonizare”. Din cele 800 de miliarde de euro cerute în planul său de investiții propus, 450 de miliarde de euro ar fi cheltuite pentru proiecte Net Zero. Acest lucru ar însemna dublarea unei strategii eșuate, care ar putea accelera declinul Europei.
Ultimul deceniu de mizerie economică a scos la iveală minciuna din centrul proiectului UE – și anume că tehnocrația „funcționează”, că nenumărații experți nealeși ar trebui lăsați să ia decizii critice cu privire la viața economică. Dacă Uniunea Europeană însăși nu va fi preluată, o așteaptă mulți ani de agonie lentă.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com