Cristina Danilov: Mirosul vieții
Cristina Danilov, psiholog și scriitor de renume internațional
22.09.2025
S-a întâmplat vreodată să te oprești în mijlocul străzii încercând să afli unde ai mai întâlnit parfumul care plutește în aer? Poate ai încetat să mai folosești un anumit gel de duș pentru că mirosul lui îți amintește de fostul? Fostul care te-a înșelat? Mirosul de gaz lampant îți readuce în memorie seara aceea din copilărie când bunica a descoperit că ai păduchi și ți-a uns cu el tot scalpul, bodogănindu-te? Parcă o vezi pe bunica, agitată, cu părul ieșind din broboada albă cu flori roșii, frământând soluția aia cu miros înțepător în palmele ei mici:Afurisit de copil,ești toată ziua la gârlă!Cum să nu vii plin de păduchi, nouă ăsta necaz ne trebuia?!
La începutul secolului al XX-lea, scriitorul francez Marcel Proust și-a scris capodopera – un roman în șapte volume intitulat În căutarea timpului pierdut. O scenă de la începutul cărții descrie modul în care gustul și mirosul unei micimadeleine, înmuiată în ceai, aduc înapoi imagini de mult uitate din copilărie.Amintirile foarte detaliate pe care Proust le descrie au interesat psihologii și neurologii, așa că, în cercetările ulterioare dedicate importanței mirosului în declanșarea emoțiilor, au început să numească acest fenomen cu numele scriitorului: efectul Proust.
Efectul Proust, care se referă la amintirile puternice evocate de miros, este susținut de nenumărate cercetări. Astfel, s-a descoperit că zonele creierului responsabile de emoțiile și formarea memoriei sunt situate în imediata apropiere a centrului olfactiv și sunt interconectate prin sistemul limbic. În consecință, compozițiile aromatice pot îmbunătăți comunicarea dintre aceste regiuni ale creierului, programând eficient un anumit tip de răspuns emoțional. Spre deosebire de alți stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele sau imaginile, care sunt procesate prin talamus înainte de a ajunge la amigdală și devin mai dificil de accesat, mirosul urmează o cale diferită și mai directă. Când întâlnim un miros, acesta ocolește talamusul și activează direct amigdala, facilitând accesul rapid și puternic la centrul memoriei. Această caracteristică unică a memoriei evocată olfactiv explică de ce aceste flashback-uri induse de miros pot fi deosebit de puternice.Imaginați-vă o persoană care a crescut într-un oraș de pe malul mării. De-a lungul copilăriei, a vizitat frecvent plaja și s-a bucurat de parfumul proaspăt al aerului marin sau de aroma algelor. Aceste mirosuri s-au împletit cu amintirile ei fericite despre veri fără griji, vacanțe vesele în familie sau entuziasmul și libertatea de a construi castele de nisip. Pe măsură ce această persoană îmbătrânește și se îndepărtează de locul natal, poate întâlni, într-o zi, un parfum care reproduce mirosul mării – o lumânare parfumată, un aromatizant de cameră sau chiar o briză pe malul unui lac. Când persoana simte acest miros, atât de familiar ei, declanșează la nivel conștient un val de emoții pozitive și nostalgie. Acel miros o transportă instantaneu înapoi la acele momente prețuite, evocând sentimente de bucurie, relaxare și nostalgie. Indiciile olfactive intră direct în centrul emoțional și de memorie al persoanei, creând un răspuns pozitiv imediat, deosebit de puternic.În acest exemplu, mirosul măriiacționează ca un declanșator al emoțiilor pozitive, demonstrând cum anumite mirosuri pot deveni profund asociate cu experiențele pozitive, modelând răspunsurile noastre emoționale și creând un sentiment de bunăstare și nostalgie atunci când sunt întâlnite în viitor.
Oamenii în vârstă nu își amintesc cu exactitate evenimentele conectate cu memoria cuvintelor, în schimb pot reproduce destul de bine emoțiile și imaginile. Și când simt un anumit miros, memoria emoțională se accesează imediat, permițându-le să vadă imaginile asociate cu ea. Mirosul de pâine sau cozonac făcute în casă, de exemplu, le va reaminti de familia de bază, vor depăna, spre surprinderea noastră, amintiri legatede copilărie, de părinții și bunicii lor, detalii pe care nu vă așteptați să și le mai amintească. Păi, când făcea mama pâine,vor spune, furam cu frati-miu cocă și o mâncam așa crudă. Frati-miu ăla micu era tare năzdrăvan, într-o zi, s-a urcat pe un scaun care avea doar trei picioare, unul pe care își ținea bunicul pipa, și a răsturnat covata bunicii de pe cuptor, și ce l-a mai suduit bunica! Apoi, a venit războiul, când a plecat frati-miuparcă-l văd și acum, înalt, chipeș, avea niște cizme din piele că și acum le simt mirosul!”și amintirile detailate vin în avalanșă, uneori fără nici o legătură una cu alta.
Mirosul, deci, afectează direct fundalul emoțional al unei persoane. Putem detecta, folosind mirosul, inconștient, frica, tensiunea, bucuria, entuziasmul.Pentru comparație, mirosul devine, așa cum ar fi cheia unei cutiuțe muzicale – de îndată ce o întoarceți – muzicava începe să răsune, figurile se vor mișca ,o amintire specifică va apărea în minte. Până acum am vorbit despre asocierea dintre miros și emoțiile pozitive. Dar mirosurile ne pot aduce și emoții negative și foarte tulburătoare. Este cazul celor care, după ce au trăit un eveniment traumatic, nu suportă anumite mirosuri pentru că îi fac să retrăiască evenimentul respectiv . Acesta se întâmplă în tulburarea de stres post-traumatic. Unii oameni care au suferit un accident de mașină își amintesc mai ales de mirosul de benzină sau fum și atunci când miros ceva asemănător, chiar și după ani, parcă se întorc în acel moment. Disconfortul poate deveni atât de intens încât de multe ori determină o persoană să evite situațiile în care poate fi expusă la acel stimul.Un eveniment traumatic nu este stocat în memorie așa cum este trăit, ca o secvență ordonată. Amigdala stochează episodul traumatic prin fragmente senzoriale de imagini vizuale, mirosuri, sunete sau gusturi. În consecință, după o traumă, creierul se poate activa cu ușurință pe baza aportului senzorial al stimulului, interpretând circumstanțele normale ca periculoase și pierzându-și capacitatea de a discrimina între ceea ce este amenințător și ceea ce este normal.Bessel Van DerKolk, unul dintre cei mai importanți cercetători în tulburarea destres posttraumatic, într-o lucrare de-a sa, a comparat modul în care oamenii își aminteau experiențele pozitive și cele traumatice. El a descoperit două mari diferențe între modul în care participanții au vorbit despre amintirile lor pozitive și modul în care au vorbit despre experiențele lor traumatice, modul în care au fost organizate amintirile și reacțiile fizice la ele. Căsătoriile, nașterile sau petrecerile de absolvire, de exemplu, au fost amintite ca evenimente din trecut, povești cu început, mijloc și sfârșit. În schimb, amintirile traumatice au fost prezentate dezorganizat. Subiecții și-au amintit foarte clar unele detalii – mirosul violatorului sau mirosul din cameră ori mașină, dar nu și-au putut aminti succesiunea evenimentelor sau alte detalii vitale, cum ar fi prima persoană care a venit să-i ajute, dacă a mers la spital cu ambulanța sau altele de acest fel.
Oamenii de știință de la Universitatea Lancaster din Marea Britanie au efectuat un studiu numit „Întoarceți-vă cu 25 de ani în trecut”. Participanții săi – persoane în vârstă – au fost rugați să povestească în detaliu despre cele mai importante evenimente din viața lor, iar apoi să repete povestea, în timp ce inhalau mirosurile mâncării aduse, ulterior, la eveniment. Aromele concentrate ale alimentelor au fost prezentate subiecților sub formă de bile mici, asemănătoare jeleului, imprimate 3D. În a doua situație, poveștile au fost mai detaliate – sub influența mirosurilor familiare, subiecții s-au cufundat și mai adânc în trecut și au reprodus evenimentele mai complet și cu mai multe detalii. De exemplu, mirosul de căpșuni i-a permis uneia dintre participante să reconstituie evenimentele care au urmat nașterii copilului ei, amintindu-și că soțul ei i-a adus, printre altele, la spital, un borcan cu fructe de pădure care erau tocate mărunt. Acest experiment i-a condus pe oamenii de știință la ideea că psihologii pot crea un fel de hartă a memoriei clienților lor folosind aromaterapia, aceasta având capacitatea de a trimite persoanele în vârstă într-o călătorie în timp.
Un impuls olfactiv ajunge la creier mult mai repede decât un impuls de durere. Se întâmplă instantaneu, la nivel subconștient. De aceea, sunt cabinete stomatologice care folosesc aromatizantece pot ameliora senzația de frică de spațiile închise sau pot neutraliza emoțiile negative asociate cu vizita la dentist. Adulții, de exemplu, se vor calma simțind miros de mere și vanilie, iar copiii – de caramel și produse de patiserie. Mirosul joacă un rol important în controlul stării de spirit, comportamentului, emoțiilor, ritmului cardiac, respirației, memoriei, stresului și echilibrului hormonal.Mirosurile pot afecta în mod subconștient atât starea de spirit, cât și performanța oamenilor. Un profesor din liceune spunea că parfumul unei mandarine îți ridică moralul și îți îmbunătățește capacitatea de concentrare. Așa că la următoarea oră a pus pe o farfurie, pe catedră, o mandarină. Nu aș putea spune nimic despre eficiența acesteia asupra performanței mele, nu am strălucit la matematică, nici cu mandarină, nici fără, dar știu că am salivat toate cele 45 de minute cât a durat ora, timp în care mi-am făcut, în minte, o listă de cadouri pentru părinții mei, de Crăciun. Mirosul de mandarină, un fruct pe care înainte de 89 nu-l găseai decât rarisim de sărbători, mi-a răscolit amintiri legate de Crăciun și de aici și reacția mea de a mă gândi la cadourile ce urma să le ofer peste două luni.
Într-adevăr, mirosul corpului uman este individual. Câți oameni în lume, atât de multe mirosuri. Datorită acestui fapt, animalele găsesc urma stăpânului. Și bebelușii își recunosc mama după mirosul corpului ei. Transpirația în urma activității fizice sau sportului și transpirația după o partidă de sex sunt ușor diferite în privința compoziției chimice. Sudoarea unei persoane care aleargă să ajute este, se pare, diferită de sudoarea unui criminal care fuge de la locul faptei. O persoană care și-a pierdut simțul mirosului din cauza unei boli va avea mult mai puține emoții pozitive în viața ei. Am cunoscut o asemenea persoană, mâncatul sau mersul pe jos au încetat să-i mai aducă plăcere. Mai mult, a devenit anxioasă, irascibilă, s-a îndepărtat de viața socială și a sfârșit în depresie.
Companiile și instituțiile nu ezită să profite de puterea pe care mirosurile o au asupra performanței noastre: în funcție de momentul zilei, difuzează anumite tipuri de mirosuri pentru a îmbunătăți productivitatea angajaților.Dimineața, sunt preferate mirosurile de lămâie sau mentă deoarece sunt stimulatoare și ajută salariații să se trezească și să fie activi încă de la prima oră. După-amiaza, când este necesar să se bazeze mai mult pe concentrare, sunt favorizate parfumurile de iasomie, scorțișoară saurozmarin. Seara, multe persoane folosesc lavanda sau salvia pentru un somn bun. Personal, am folosit uleiaromatizant de opiu, somn odihnitor și profund.Unii agenți imobiliari pulverizează aroma cafelei și a produselor de patiserie înainte de a arăta un apartament, ceea ce face imobilul să pară primitor, familiar și confortabil. Dealerii de mașini second hand folosesc în cabină mirosuri de piele și tehnice care sunt tipice pentru o mașină nouă pentru a crește valoarea acesteia. Agențiile de turism care doresc să fie convingătoare sunt invadate de arome marine și fructe exotice. Există și arome folosite în sălile de jocuri de noroc care stimulează dorința de a cheltui bani – arome de fructe – citrice sau arome care cresc sentimentul de valoare de sine, cum ar fi santal.Oamenii de știință din Franța au descoperit că mirosul de pâine proaspăt coaptă îi face pe oameni mai empatici. Ei au efectuat un experiment în timpul căruia au stat, în primă fază, în fața unei brutării, apoi, în fața unui magazin de îmbrăcăminte, prefăcându-se că răscolesc ceva în niște saci. Pe măsură ce clienții treceau pe lângă ei, organizatorii studiului aruncau fie o mănușă, fie o batistă sau un șervețel în fața clienților. Lângă brutărie, 77% dintre trecători s-au oprit și au ajutat să ridice articolul și doar 52% în fața magazinului de îmbrăcăminte.
Există o vorbă: Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Dincolo de sfatul bun de a nu te amesteca în lucruri care nu te privesc, la urma urmei, dacă e să luăm în calcul cele afirmate până acum, putem extrapola: fiecare cu oala lui, cu aroma ciorbei lui, cu amintirile lui…
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
