Sistemul de învățământ francez: salarii mediocre, reforme nesfârșite, climat școlar într-o continuă degradare
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
04.09.2025
Un sondaj realizat în rândul a peste 40.000 de profesori și educatori din învățământul francez, realizat de sindicatul de stânga SE-UNSA, „conturează o observație paradoxală”, subliniază Boulevard Voltaire: „Profesorii spun aproape în unanimitate că își iubesc meseria (91%) […], dar 77% spun, de asemenea, că nu ar recomanda-o”.
Aproape 62% dintre ei iau chiar în considerare schimbarea carierei. De fapt, în ultimii zece ani, rata demisiilor profesorilor a crescut cu 567%, potrivit unui studiu realizat de MFP (Mutualité Fonction Publique) publicat în iunie 2024.
Dincolo de salariile mici, lipsa resurselor, reformele neîncetate și deteriorarea constantă a climatului școlar, cel mai de vină este faptul că predarea și-a pierdut relevanța. Acest lucru nu este nou. Timp de decenii, politicile educaționale implementate de guverne, atât de stânga, cât și de dreapta, au contribuit la această pierdere de sens.
După excesele din mai 1968, introducerea școlii gimnaziale generale (așa-numita reformă Haby), care a încurajat egalitarismul și a coborât standardele, și Legea educației Jospin din 1989, care a plasat „elevul în centrul sistemului educațional”, toate reformele ulterioare au uitat că școala a fost, în primul rând, concepută pentru a educa, scrie Boulevard Voltaire.
Anunțurile lui Élisabeth Borne, actualul ministru al educației din Franța, nu vor îmbunătăți situația și nu vor reda încrederea profesorilor. În timpul conferinței sale de presă de întoarcere la școală, ea a menționat implementarea pe scară largă a „pauzei digitale”, o interdicție totală a utilizării telefoanelor mobile în școlile gimnaziale, crearea unui test de matematică în primul an de liceu, o introducere în inteligența artificială, un nou program EVARS (educație pentru emoții, relații și sexualitate)…, scrie sursa citată.
Boulevard Voltaire menționează însă eșecuri care nu pot fi îndreptate, cum este reforma recrutării profesorilor, pe care ministerul continuă să o susțină cu tărie, care își propune să „ofere o pregătire mai bună pentru a ajuta elevii noștri să reușească mai eficient”.
O strategie de marketing pe care ministerul o apreciază, dar în realitate, este doar fum și oglinzi. Viitorii profesori vor fi acum recrutați cu o diplomă de 2,5 ani, în al treilea an de licență. Desigur, vor exista automat mai mulți candidați, dar câți vor avea o bună înțelegere a materiei pe care o vor preda?
Nu contează, se pare. Inteligența artificială îi va ajuta să-și pregătească lecțiile. Ca să nu mai vorbim de faptul că pregătirea care urmează examenului competitiv va fi în mâinile INSPÉ (fostul IUFM) și al ideologilor angajați acolo cu funcții de pedagogi.
În aceste condiții, cei mai buni studenți se îndepărtează de o profesie care acordă atât de puțină importanță cunoașterii, încât profesorii practicanți sunt nerăbdători să plece. Când școlile își pierd vocația, care este mai presus de toate aceea de a educa elevii, acest lucru îi dezgustă pe profesori, a căror mare majoritate crede în virtutea cunoașterii de a emancipa elevii, de a le oferi tinerilor capacitatea de a gândi singuri, de a-și construi libertatea și viitorul. Confruntați cu acest ideal, stânga și dreapta sunt unite în dorința lor de a nu schimba lucrurile și de a practica mai mult sau mai puțin aceleași politici.
Dacă școlile și-ar redescoperi vocația de a educa, nu ar exista lipsă de vocații pentru practicarea acestei profesii. Charles Péguy, într-un text celebru, i-a lăudat pe profesorii din tinerețea sa, „frumoși ca niște husari negri”, adăugând că „nu se supuneau decât unui singur stăpân: cunoașterea”.
Mulți profesori visează că liderii noștri vor prelua într-o zi acest motto și vor readuce cu adevărat cunoașterea în centrul sistemului educațional. Înlocuirea „Ministerului Educației Naționale” cu „Ministerul Instrucțiunii Publice” ar reflecta, dincolo de simbol, voința politică de a reconstrui școala în jurul transmiterii cunoașterii și ar restabili încrederea în instituție.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
