Washingtonul a trecut acum la „Planul B”
Teodor Ionescu
14.04.2026
Există îngrijorarea că administrația Trump ar putea repeta în cazul Iranului greșelile primului război din Golf din 1991, ratând negocierile de pace într-un mod similar, spune o analiză publicată de ZeroHedge.
Discuțiile de la Islamabad nu au dus la un acord final, dar nici nu s-au încheiat cu acordarea de către Washington a unei soluții de ieșire cosmetizate pentru Teheran care ar lăsa problema de bază intactă. În schimb, după aproximativ 21 de ore de negocieri, administrația Trump a trecut direct la o altă pârghie: blocarea exporturilor de petrol iranian și a comerțului maritim. CENTCOM a declarat duminică că blocada va începe luni la ora 10:00 ET și că se va aplica navelor care intră sau ies din porturile iraniene, permițând în același timp traficului care se îndreaptă spre porturi non-iraniene să tranziteze Strâmtoarea Hormuz.
Aceasta este o distincție semnificativă. Nu este vorba de o închidere generală a Golfului. Este o presiune țintită asupra Iranului.
Multe dintre comentariile de pe parcursul weekendului au tratat discuțiile de la Islamabad ca și cum ar fi dovedit că diplomația este moartă. Pare prematur.
Statele Unite și Iranul nu au avut relații diplomatice de 47 de ani. Acestea au fost discuții la nivel înalt, purtate după mai mult de o lună de război deschis. Nimeni nu ar fi trebuit să se aștepte ca toate problemele să fie rezolvate într-o singură ședință. Ceea ce este mai revelator este faptul că discuțiile au durat, se pare, aproximativ 21 de ore. Acest lucru sugerează că a existat suficientă suprapunere pentru a continua mult timp, ceea ce, la rândul său, sugerează că a existat probabil un acord asupra unei serii de puncte, chiar dacă nu încă asupra celor mai importante.
În postările lor publice de după negocieri, președintele Trump și președintele iranian Masoud Pezeshkian au făcut câteva comentarii conciliante. De exemplu, președintele Trump a scris următoarele, pe Truth Social: „Cei trei reprezentanți ai mei, pe măsură ce a trecut tot acest timp, au devenit, nu în mod surprinzător, foarte prietenoși și respectuoși față de reprezentanții Iranului, Mohammad-Bagher Ghalibaf, Abbas Araghchi și Ali Bagheri.
Mai importantă decât atmosfera este însă substanța. Washingtonul a trecut acum la „Planul B”.
Dacă China și Rusia nu puteau exercita suficientă presiune asupra Teheranului, SUA mai aveau o altă pârghie de folosit înainte de a reveni la bombardamente majore sau la escaladarea forțelor terestre: să atace direct exporturile de petrol iranian. Asta face acum administrația.
Acest lucru contează deoarece oferă Washingtonului o pârghie reală fără a relua imediat războiul aerian.
Dar de ce blocada reprezintă o presiune serioasă?
Fostul oficial de sancțiuni al Trezoreriei-OFAC, Miad Maleki, a susținut în weekend că o blocadă navală americană asupra comerțului Iranului în Golf ar impune daune economice combinate de aproximativ 435 de milioane de dolari pe zi, sau aproximativ 13 miliarde de dolari pe lună, prin pierderi de exporturi și importuri perturbate.
De asemenea, el a susținut că rutele alternative ale Iranului în afara Golfului ar putea înlocui mai puțin de 10% din producția pierdută și că toate constrângerile de depozitare ar putea forța închideri suficient de repede pentru a risca daune de durată asupra capacității de producție de petrol.
De ce este probabil ca acest lucru să se termine în curând?
Dacă Trump se abține inițial de la lansarea unei noi runde de atacuri în timp ce blocada începe să se manifeste, dinamica se schimbă în favoarea Washingtonului. Dacă Iranul acceptă presiunea și continuă discuțiile, conflictul poate avansa spre o soluționare negociată. Dacă Iranul încearcă în schimb să rupă blocada atacând o navă americană, atunci Iranul, nu Statele Unite, va fi cel care a reluat în mod evident războiul după perioada de încetare a focului și după discuții directe. Aceasta este o poziție mult mai proastă pentru Teheran din punct de vedere politic și diplomatic.
Contează însă și mișcările Pakistanului. În weekend a avut loc o altă evoluție care ar trebui să atragă atenția Teheranului.
Pakistanul a găzduit discuțiile de la Islamabad, dar Arabia Saudită a declarat, de asemenea, în weekend că Pakistanul a trimis avioane de vânătoare și aeronave de sprijin la baza aeriană Regele Abdulaziz din provincia estică a regatului, în cadrul pactului de apărare reciprocă din septembrie 2025.
Asta nu înseamnă că Pakistanul se pregătește pentru un război mai amplu. Înseamnă însă că Iranului i se reamintește că, dacă conflictul reaprinde, mai ales dacă infrastructura din Golf este afectată din nou, s-ar putea confrunta cu un set mai larg de adversari decât doar SUA și Israel.
Acesta nu este un semnal banal. Rolul Pakistanului ca platformă a discuțiilor face ca mișcarea militară să fie mai frapantă, nu mai puțin.
Unii susținători ai Iranului încă speră că China va rupe cumva blocada. Chinei cu siguranță îi place petrolul iranian. Dar China are, de asemenea, un interes mult mai mare în principiul conform căruia transportul maritim comercial ar trebui să se deplaseze prin apele internaționale și punctele de blocare maritimă fără a fi extorcate, taxate sau strangulate arbitrar de puterile regionale. Economia Chinei depinde în mare măsură de comerțul maritim la scară largă, iar surplusul său comercial persistent depinde de mișcarea continuă și lină a transportului maritim comercial. Acest lucru face ca o provocare directă a Chinei față de Marina SUA în sprijinul încercării Iranului de a trece peste Strâmtoarea Hormuz să pară puțin probabilă.
Există încă un morcov uriaș aici. Dacă Iranul renunță la ambiția sa de a deține arme nucleare, încetează să finanțeze milițiile străine și încetează să amenințe transportul maritim în Strâmtoarea Hormuz, avantajul este normalizarea deplină cu Statele Unite, ridicarea sancțiunilor și posibilitatea unui adevărat boom economic. Iranul este o țară mare, educată, cu resurse majore, o locație strategică și nevoi evidente de reconstrucție. În condiții politice diferite, ar putea crește dramatic.
SUA nu are nevoie ca fiecare iranian să fie de acord cu acest viitor. Are nevoie doar de cineva la putere care este dispus să accepte acordul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
