Reactoarele nucleare și războaiele viitoare
Daniel George
13.05.2025
În conflictele armate viitoare, reactoarele nucleare ar putea deveni ținte militare atractive cu repercusiuni periculoase, scrie Henry Sokolski în The National Interest.
Henry Sokolski este director executiv al Centrului de Educație pentru Politici de Neproliferare din Arlington, Virginia, organizație non-profit fondată pentru a promova o mai bună înțelegere a problemelor legate de proliferarea armelor strategice în rândul factorilor de decizie politică, al cercetătorilor și al mass-media. Sokolski predă cursuri la nivel de masterat despre politica nucleară la Washington, D.C. De asemenea, este cercetător senior pentru Studii de Securitate Nucleară la Școala de Politici și Strategii Globale a Universității din California, San Diego.
O dată cu cel mai recent anunț al președintelui Trump, conform căruia centrifugele iraniene fie „vor exploda frumos în cazul unui acord”, fie „vor exploda brutal până launul”, șansele unui atac militar împotriva programului nuclear iranian tocmai au crescut vertiginos. Acest lucru ridică întrebarea: dacă negocierile care vor avea loc în Oman eșuează, ce ar putea viza Israelul sau Statele Unite? Ar ataca pur și simplu centrifugele? Dar reactorul nuclear iranian de la Bushehr?
Înțelepciunea convențională este – nu: într-un război armat, atacarea reactorului ar dăuna nu doar Iranului, ci și prietenilor Americii din Golful Persic. Un argument mai puțin popular este că, odată ce atacul armat devine masiv, atacarea reactorului este un eveniment relativ minor.
Ambele argumente sunt atrăgătoare. Dar sunt corecte? Centrul de Educație pentru Politica de Neproliferare (NPEC) a decis să le testeze în două jocuri de război. Ceea ce sugerează aceste jocuri este destul de diferit de înțelepciunea convențională. Israelul sau Statele Unite ar putea viza Bushehr și, dacă ar ataca reactorul, ar fi mult mai mult decât un simplu inconvenient.
Unul dintre jocurile realizate de NPEC se petrece în anul 2037, în Europa de Est. În scenariu, sistemul electric al Ucrainei includea reactoare mari din SUA și Rusia și centrale modulare americane mai mici. Dincolo de Ucraina, aproape 100 de reactoare – mari și mici, americane și rusești – operau în Polonia, România, Bulgaria și Cehoslovacia.
La începutul jocului, Rusia a invadat din nou Ucraina. De data aceasta, în loc să amenințe cu utilizarea nucleară, Kremlinul a atacat centralele nucleare ale Ucrainei. Acest lucru a transmis un mesaj clar: dacă Moscova este dispusă să provoace emisii radiologice majore prin atacarea centralelor nucleare civile, NATO trebuie să se îngrijoreze, cu atât mai mult că Rusia ar putea folosi arme nucleare în continuare. Atacurile au dus la o emisii radiologică semnificativă, care a ajuns în statele NATO. Rusia efectuează apoi atacuri cu rachete împotriva generatoarelor diesel de urgență de la centralele nucleare din Polonia și România.
America și aliații săi trebuie să clarifice ceea ce încă nu au discutat. Care sunt vulnerabilitățile militare ale reactoarelor mari și mici? Este înțelept să construim mai multe în Orientul Mijlociu? Există modalități eficiente de a le apăra activ și pasiv? Mai multe organizații, din cadrul și din afara guvernului, trebuie să încerce să găsească răspunsuri.
Ar fi util ca Statele Unite să numească pe cineva competent să răspundă la aceste întrebări. O posibilitate ar fi să convingă Administrația Națională pentru Securitate Nucleară să realinieze o parte din programele sale de reducere cooperativă a amenințărilor și de neproliferare, în valoare de 2,3 miliarde de dolari pe an.
În războaiele viitoare, nu există nici un motiv să credem că va fi interzis să ataci centralele nucleare. Acestea vor fi ținte. Cu consecințe.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
