Vedere din Londra: Europa are bani de război, dar nu își poate hrăni săracii
Daniel George
12.03.2025
„Nu există nici o modalitate de a apăra continentul fără reduceri ale cheltuielilor sociale”. Este o declarație a Angelei Merkel, care între timp a îmbătrânit. Fostul cancelar german se îngrijorează de mult timp că Europa reprezintă 7% din populația lumii, un sfert din producția economică, dar atinge jumătate din cheltuielile sociale la nivel global. Aceste cifre s-au modulat oarecum în următorii 13 ani, dar esența lor este valabilă, notează The Financial Times.
Mai mult decât atât, a intervenit o nouă urgență. Motivul pentru care Merkel dorea niște reduceri de bunăstare a fost pentru a păstra „modul de viață” al Europei. Misiunea este acum de a apăra viețile europenilor. Cum poate fi finanțat un continent mai bine înarmat, dacă nu printr-un stat social mai mic?
Împrumut? Marea Britanie și Franța au avut în ultimul timp momente tensionate cu investitorii de obligațiuni. Datoria publică se apropie sau depășește producția națională în ambele țări, așa cum se întâmplă în Italia. O modalitate de a evita acest lucru ar putea fi o europenizare a datoriilor. Imaginați-vă un pact în care, practic, Germania se împrumută mai mult pentru a acoperi costurile militare în alte țări, care la rândul lor ar putea să construiască arme nucleare ori să maseze trupe în apropierea Rusiei, operațiuni prea tabu pentru ca Berlinul să le facă singur. Necazul este că doar descrierea în cuvinte a acestui mare târg ridică semne de întrebarea privind probabilitatea de a-l pune în aplicare, cel puțin pe termen scurt.
Altă variantă ar fi creșterea taxelor. La periferii, asta s-ar putea întâmpla. Dar creșteri mari? Într-un continent deja nedinamic? Ar arăta că Europa nu a învățat nimic din zeci de ani de toropeală economică, sau din rapoartele cu scăderea competitivității, sau din experiența Americii. Nici măcar nu este clar dacă majorările de taxe sunt „mai vândute” electoratului decât reducerea cheltuielilor. În Marea Britanie, un guvern cu un mandat uriaș nu și-a revenit în totalitate din bugetul de majorare a impozitelor din toamnă, chiar dacă greul său a căzut în mare parte pe afaceri. De două ori, Emmanuel Macron a provocat proteste care au zguduit statul francez. Primul din aceste proteste a fost chiar împotriva majorării taxelor.
Să nu uităm de îmbătrânirea populației. 13% dintre britanici aveau peste 65 de ani în 1972. Acum nivelul este de aproximativ 20%. Cifrele pentru Franța sunt similare, iar în Germania puțin mai mari, toate cele trei țări fiind proiectate să îmbătrânească mult mai mult pe măsură ce trece secolul. Aceste obligații pentru pensii și asistență medicală aveau să fie suficient de grele pentru ca populația activă să le facă față chiar înainte de șocul actual al apărării. Acum, ele sunt cu greu plauzibile, ca să nu mai vorbim despre spectacolul moral al tinerilor cărora li se cere să poarte arme și să asigure totodată bătrânilor un anumit standard de viață.
În orice caz, statul bunăstării, așa cum l-am cunoscut până acum, trebuie să se restrângă oarecum: nu atât cât să nu i se mai potrivească această denumire, dar suficient cât să stârnească murmure. Întrebarea este – publicul va fi de acord?
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
