
Daniel George
21.04.2025
Sancțiunile occidentale pot fi considerate „instrumente pentru consolidarea și prelungirea dictaturii”, scrie editorialistul Simon Jenkins în cotidianul britanic The Guardian.
Sancțiunile, ca formă de agresiune economică, se doresc a fi acțiuni de tip macho, dar ele trădează o miopie în viziune. Totuși, țările care le adoptă, printre care și Marea Britanie, refuză să le oprească.
Printre țările pe care Donald Trump le-a pedepsit cel mai sever săptămâna trecută a fost Siria, cu un tarif de 41% ca represalii pentru rolul său în „violarea și jefuirea” economiei SUA. Asta ar trebui să fie o lecție pentru răsturnarea lui Bashar al-Assad, care a avut loc anul trecut.
Regimul de la Damasc, care a ajuns ulterior la putere, cere ajutor pentru menținerea ordinii și restabilirea economiei sale. Dar principalul obstacol nu este tariful absurd al lui Trump – acum redus la 10%. Este regimul de sancțiuni impus în ultimii 14 ani de statele occidentale, inclusiv Marea Britanie. SUA interzice aproape toate tranzacțiile comerciale și financiare, extinzându-le și la companiile străine partenere cu guvernul sirian. Sancțiunile UE au vizat țițeiul, investițiile, serviciile bancare, telecomunicațiile și multe altele. Niciun tarif nu ar putea fi atât de sever ca acesta.
Tarifele sunt sancțiuni cu alt nume. Este o ipocrizie pentru britanici și pentru occidentali în general să-l critice pe Trump pentru că folosește un instrument pe care ei l-au folosit efectiv de zeci de ani. Sancțiunile nu funcționează niciodată conform intenției. Scopul lor este de a convinge regimurile de obicei autoritare să-și modifice politicile sau să se supună presiunilor din partea inamicilor lor interni. Semnele că scopurile au fost atinsesunt aproape inexistente. Sancțiunile au devenit simple semnale de virtute ale politicienilor occidentali.
În secolul 21, sancțiunile au schimbat termenii colonialismului, rezultând un neo-imperialism. Statele care impun aceste sancțiuni țin restul lumii mai sărac și presupus mai slab. SUA aveau aproximativ 900 de clase de sancțiuni în vigoare în 2000. Anul acesta au peste 15.000. Regatul Unit are mii de oameni într-o birocrație intervenționistă de o complexitate uluitoare. Ministerul de Externe le numește „un instrument puternic de politică externă și de securitate”, dar aceasta este o afirmație fără niciun temei. Le-arputea numi la fel de bine un instrument de consolidare și prelungire a dictaturii.
Cele mai sancționate regimuri sunt printre cele mai longevive din istoria modernă, cum ar fi Coreea de Nord, Iran, China, Rusia și Cuba. O sancțiune este o insignă de securitate.
Măsurile economice actuale împotriva Rusiei se numără printre cele mai severe și contraproductive probabil din toate timpurile. Ele au fost impuse pentru prima dată în 2014 pentru a încerca să inverseze politica Moscovei față de Ucraina. De atunci, s-au întărit aproape lunar. Interzicerea contactului cu Rusia nu a diminuat sprijinul intern al lui Vladimir Putin. Ba mai mult: majoritatea liderilor occidentali care l-au sancționat în 2022 și-au pierdut funcția de atunci.
În februarie, Marea Britanie a anunțat „cel mai mare pachet de sancțiuni împotriva Rusiei din 2022”. Include 107 comenzi noi, cu o mențiune veselă despre „14 noi cleptocrați”. Nimeni, nicăieri, nu a explicat cum ar trebui să funcționeze asta. TheEconomist a radiografiat inutilitatea acestor măsuri. Performanța economică a Rusiei: PIB-ul a crescut în termeni reali cu peste 3% anul trecut. Șomajul rămâne la un nivel minim record. Și există puține dovezi de suferință corporativă. La acest capitol, Rusia a depășit Marea Britanie de când a fost declarat acest război economic. Cel puțin o parte a cauzei a fost creșterea prețului energiei, o rană auto-provocată de Occident la fel de dureroasă precum tarifele lui Trump.
Economia mondială se adaptează cu o flexibilitate extraordinară la noile realități. Așa se va întâmpla și cu Trump. Sancțiunile împotriva Moscovei nu au însemnat încetarea comerțului cu Rusia. Exporturile de petrol ale Iranului au crescut de 12 ori în ultimii șase ani, în mare parte datorită ajutorului Chinei. Exporturile Kazahstanului către Rusia au crescut de la 40 de milioane de dolari în 2021 la 298 de milioane de dolari în 2023. Peste 100 de companii britanice recunosc că au încălcat sancțiunile.
Agresiunea economică occidentală nu a reuşit nici măcar să strice politica lui Putin în Ucraina.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com