Care este „amenințarea reală, iminentă” în Asia-Pacific?
Ștefan Ion
01.06.2025
Sâmbătă, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, s-a folosit de Dialogul Shangri-La – o platformă multilaterală la nivel înalt pentru schimbul de opinii și promovarea cooperării între oficialii din domeniul apărării cu privire la securitatea regională – pentru a alimenta instabilitatea, implorând țările din Asia-Pacific să majoreze cheltuielile de apărare, permițând Washingtonului să facă din regiune un „teatru prioritar” al SUA și prezentând China drept o amenințare.
Discursul său a evidențiat încă o dată o diferență marcantă între abordările celor două mari puteri globale, SUA și China, față de pace și stabilitate. Beijingul a declarat în mod constant că doar cooperarea aduce beneficii ambelor părți, în timp ce confruntarea dăunează celor două țări, că va proteja multilateralismul și că se angajează să construiască o lume pașnică.
Duminică, Ministerul chinez de Externe a răspuns la discursul lui Hegseth, afirmând că „Republica Populară Chineză îndeamnă SUA să respecte pe deplin eforturile țărilor din regiune de a menține pacea și stabilitatea, să înceteze să distrugă în mod deliberat mediul pașnic și stabil prețuit de regiune”.
În ultimii ani, SUA au încercat să își reconstruiască modelul „hub-and-spoke”, centrat pe acorduri bilaterale de securitate, pentru a asambla o rețea integrată și interconectată de alianțe mini-laterale, cum ar fi Quad și AUKUS, pentru a contracara ceea ce percep ca fiind influența diplomatică și militară chineză în creștere. Discursul lui Hegseth și întâlnirea cu miniștrii apărării din ASEAN s-au axat pe avansarea acestei agende americane încărcate de conflicte în regiune.
În plus, în timp ce președintele american Donald Trump îi intimidează pe vecinii Americii cu planurile sale expansioniste și amenință să suprime economia ASEAN cu tarife unilaterale, afirmația lui Hegseth din cadrul Dialogului Shangri-La conform căreia Washingtonul „împărtășește o viziune de pace și stabilitate, de prosperitate și securitate” cu regiunea Asia-Pacific pare de nesusținut, scrie analistul Azhar Azam.
Bilanțul alianțelor centrate pe SUA în ceea ce privește destabilizarea regiunilor – mai degrabă decât asigurarea stabilității și a descurajării – este remarcabil. De la invazii și intervenții străine la vânzări de arme și grupări inventate, America a alimentat conflicte și a subminat pacea regională. Având în vedere că Washingtonul este văzut din ce în ce mai mult ca un „racket de protecție” de către proprii săi aliați, fiabilitatea țării ca furnizor credibil de securitate este distrusă.
Alianțele militare ale Americii și acțiunile de înarmare a țărilor din regiune ar putea alimenta o cursă a înarmărilor în Asia-Pacific, AUKUS riscând proliferarea nucleară, devenind o sursă majoră de insecuritate și subminând pacea și stabilitatea uneia dintre cele mai dinamice regiuni economice din lume.
Raportul anual 2024 al Departamentului american al Apărării a acuzat, de asemenea, oficialii chinezi că desfășoară „operațiuni de informare și campanii de dezinformare pentru a caracteriza în mod eronat AUKUS drept un vehicul pentru proliferarea nucleară și o amenințare la adresa stabilității regionale” și a încercat să banalizeze importanța Inițiativei pentru securitate globală (GSI), susținând că aceasta nu „articulează” un cadru sau un mecanism.
Miniștrii de externe din Malaezia și Indonezia, precum și un număr tot mai mare de alte țări din Pacific, au tras în mod deschis un semnal de alarmă cu privire la pactul nuclear și la riscul cursei înarmărilor și al proliferării nucleare. De la publicarea GSI, China a aprofundat cooperarea în domeniul menținerii păcii la nivel internațional, combaterii terorismului, schimbărilor climatice, prevenirii dezastrelor și combaterii criminalității transnaționale. De asemenea, a promovat schimburile legate de securitate în cadrele existente, cum ar fi Grupul celor 20, Organizația de Cooperare de la Shanghai și Cooperarea Asia de Est și Lancang-Mekong. Sprijinul a 120 de țări și organizații internaționale demonstrează că GSI este angajat față de principiile sale fundamentale de securitate globală, aderarea la Carta Organizației Națiunilor Unite și urmărirea soluționării conflictelor prin dialog.
Incertitudinea crescândă în ceea ce privește politicile lui Trump atrage un val de reconciliere în regiune, după cum o demonstrează recentul summit ASEAN-GCC-China de la Kuala Lumpur din luna mai a acestui an și cea de-a 11-a reuniune trilaterală a miniștrilor de externe China-Japonia-ROK de la Tokyo din luna martie a acestui an. Aprobarea de către Tokyo și Seul a promovării unei „cooperări orientate spre viitor” și a unui răspuns „comun” la provocările internaționale comune a dezvăluit o intenție clară de a spori înțelegerea, de a proteja mijloacele de subzistență și de a aborda amenințările comune.
În calitate de mari puteri internaționale, China și SUA au responsabilitatea de a-și stabiliza relațiile economice pentru a aduce beneficii ambelor popoare și pentru a sprijini economia globală în sens larg. De asemenea, ambele au un interes substanțial în intensificarea legăturilor militare pentru a consolida securitatea globală și pentru a contracara amenințările comune precum terorismul, proliferarea nucleară, infracțiunile transnaționale, traficul de droguri și schimbările climatice.
Dacă Statele Unite nu cred cu adevărat în intimidare și coerciție, se consideră o putere a Pacificului și se angajează în favoarea păcii și prosperității regionale, atunci ar trebui să înceteze să mai vehiculeze povești false despre China, să respecte integritatea teritorială a țării asiatice și să aprofundeze angajamentul strategic cu Beijingul pentru a împiedica înclinarea regiunii către o cursă a înarmărilor fără sfârșit. Numai atunci America poate pretinde că este un garant al păcii regionale.
Angajamentul comun al Chinei și al SUA față de o relație militară îmbunătățită a avut ca rezultat istoric un acord de colaborare în ceea ce privește soluționarea conflictelor care contribuie la instabilitatea regională și globală, operațiunile de combatere a pirateriei, dezastrele naturale și amenințările terorismului nuclear, cooperarea extinzându-se la aplicarea legii, combaterea narcoticelor, combaterea terorismului și combaterea criminalității informatice.
Pe măsură ce SUA renunță la cooperare în favoarea concurenței strategice cu China, această schimbare de orientare slăbește eforturile de a construi un răspuns comun împotriva provocărilor globale și consolidează criminalitatea organizată transnațională care prosperă în regiunile destabilizate.
În cazul în care Washingtonul își modifică percepția asupra Beijingului și face din legăturile militare o forță stabilizatoare în relația lor bilaterală, China și SUA nu numai că pot preveni o escaladare neintenționată, ci și se pot coordona cu privire la provocările comune și își pot pune în comun resursele pentru a promova pacea și dezvoltarea comună.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
